Dirijismul Economic

Dirijismul economic

Revolutia Keynesista in gandirea economica

Continutul doctrinei Keynesiste

Intemeietorul dirijismului economic a fost John Maynard Keynes 1883 -1946, profesor de economie politica la universitatea Cambridge din Anglia, considerat cel mai mare economist al sec.XX.

Keynes isi redacta lucrarile intr-un mod cu totul deosebit si rar intalnit la alti autori. El isi gandea problematica fiecarei lucrari ca un intreg, elabora structura generala a cartii si apoi o redacta. Dar, intuitia deosebita era doar una din calitatile exceptionale ale lui Keynes. Cealalta era spiritul sau practic iesit din comun. De-a lungul intregii sale cariere, el a respins teoretizarea de dragul teoretizarii. Aplecarea sa continua si consecventa spre practica nemijlocita, viziunea de perspective, urmarirea evolutiilor pe termen lung, o receptivitate uriasa si disponibilitatea de a analiza cu atentie parerile adversarilor, puterea de sinteza exceptionala, ca si maleabilitatea gandirii sale, capacitatea de a-si reformula permanent pozitia in problemele abordate, i-au asigurat lui Keynes prestigiul si autoritatea stiintifica unica intre economistii secolului al XX-lea.El considera ca Economia politica este stiinta care  gandeste in modele si arta de a alege modelele cele mai adecvate lumii reale.

Dintre lucrarile sale cele mai importante sunt:

- Consecintele economice ale pacii  1919

- Tratat despre bani  1930

- Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor  1936

Continutul doctrinei Keynesiste

Ideea centrala a lui Keynes este foarte simpla. Daca populatia nu gaseste de lucru si nu este bine platita, nu ne putem astepta ca puterea de cumparare sa creasca. Pe drumul deschis de Keynes s-au fundamentat si perfectionat politicile macroeconomice de interventie a statului in economie si de reglare a proceselor si proportiilor economiei concurentiale.

Practic, politica economica a secolului al XX- lea a fost dominata de keynesism, dirijismul keynesist a constituit principala sursa de inspiratie a politicii economice, pretutindeni in lume. In ultimele doua decenii, asistam la un declin al politicilor dirijiste si la revenirea in forta a politicii inspirate de neoliberalism.

Doctrina keynesista s-a pronuntat ferm impotriva oricarei modificari a esentei statului capitalist, a continutului proprietatii, sau a structurilor economice concurentiale. Dimpotriva, sensul major, mesajul fundamental al keynesismului este consolidarea societatii capitaliste si realizarea progresului economic al capitalismului. Keynes insusi a atras atentia, in repetate randuri, asupra pericolului trecerii la socialism si la proprietatea colectiva.

In conceptia lui Keynes, fara un cadru economic creat de implicarea statului, individualismul capitalist, sub actiunea unor legi psihologice fundamentale lasate sa actioneze liber, influenteaza negativ echilibrul economic, generand somaj, crize economice. Singurul mijloc prin care dezechilibrele existente pot fi vindecate, mentinand in acelasi timp eficienta si libertatea, este extinderea functiilor statului democratic. Obiectivul essential al masurilor de control central il va reprezenta asigurarea ocuparii depline.

Keynes isi propune, drept scop final al analizei,  a descoperi ce anume determina volumul ocuparii fortei de munca . Concluzia sa este ca  volumul ocuparii este determinat de punctul de intersectie dintre functia ofertei globale si functia cererii globale, punct in care se realizeaza starea de echilibru economic.

Originalitatea lui Keynes consta in abordarea subutilitatii fortei de munca in conditiile unui echilibru general intre cerere si oferta globala. Pentru Keynes, nu exista nici un motiv ca forta de munca angajata in starea de echilibru sa asigure ocuparea deplina, doar daca se stabileste o relatie particulara intre inclinatia spre consum si investitii.Prin urmare, ca sa fie justificat un anumit volum de ocupare trebuie sa existe un volum de investitii curente suficient de mare, pentru a absorbi surplusul productiei totale peste cantitatea pe care colectivitatea doreste sa o consume la nivelul dat al ocuparii.

Ecuatia echilibrului economic, este, pentru Keynes : Y = C + I

S = Y- C sau I = S

Ecuatia dezechilibrului este : Y > C + I

S < Y  C sau I < S

unde

- Y - oferta globala de bunuri si servicii  venitul global 

- C - cererea de bunuri de consum

- I - cererea de bunuri investitionale

- S - economiile

Astfel, economiile sunt partea din veniturile globale, care ramane dupa scaderea consumului, urmand a fi investita.

In cazul in care Y= C + I si I = S cererea si oferta se echilibreaza, se investesc toate economiile, crizele si somajul dispar, economia functioneaza normal.

In realitate, deci, echilibrul cerere- oferta nu se realizeaza automat in toate cazurile in conceptia lui Keynes, statul trebuie sa intervina pentru a preintampina dezechilibrele, iar cand ele exista, pentru a le inlatura. In esenta, masurile de politica economica de inspiratie keynesista, vizeaza stimularea cererii efective de consum si investitii, pe care o considera element hotarator al mentinerii echilibrului.

Analiza realitatii si concluziile de politica economica ce trebuie intreprinse pentru realizarea echilibrului, se centreaza in jurul a trei legi psihologice fundamentale: