Disparități Economice între Regiunile de Dezvoltare din România

Lucrarea de faţă îşi propune reliefarea principalelor disparităţi economice existente între regiunile de dezvoltare din România. Fără pretenţia de a fi exhaustivă, având în vedere aria mare de cuprindere al temei, ne propunem conturarea principalelor disparităţi economice dintre regiunile de dezvoltare româneşti prin analiza evoluţiei unor indici de disparitate, corelaţi cu o serie de elemente sociale, capabili să redea o imagine cât mai fidelă a situaţiei economice actuale a României, esenţială în stabilirea direcţiilor ulterioare de acţiune.

1. Delimitări conceptuale

Pentru început se impune definirea şi delimitarea conceptelor regăsite în titlul lucrării. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Romane, ,,disparitate’’ , provenind din francezul ,, disparité’’, este definită drept lipsa de egalitate, de proporţie, armonie, de legătură între elemente, nepotrivire, deosebire, discrepanţă. Extrapolând, disparităţile economice se referă la deosebirile, diferenţele în dezvoltarea economică a doua entităţi comparabile.

Cel de-al doilea concept regăsit este cel de ,,regiune de dezvoltare’’. “Carta Comunitară a Regionalizării” defineşte regiunea “ ca un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune şi care doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social şi economic”

“Regiunea” aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific, care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale, geografice sau administrative, care se dau acesteia. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care, structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice.

România este împărţită, începând cu elaborarea „Cartei Verzi a Dezvoltării Regionale” (1997) în 8 regiuni de dezvoltare formate prin încheierea unor acorduri de asociere, formale de altfel, între 4 - 7 judeţe. O parte dintre criteriile de care s-a ţinut cont în momentul conturării regiunilor au fost vecinătatea geografică şi existenţa unor disparităţi economice şi sociale între judeţe care ar urma să fie rezolvate prin implementarea unei politici regionale. La nivelul fiecărei regiuni există două instituţii implicate - agenţia de dezvoltare regională (autoritate executivă) şi consiliul de dezvoltare regională (autoritate deliberativă). Deşi devin din ce în ce mai semnificative în domeniul de dezvoltare regională, aceste regiuni nu au nici un statut administativ, neavând un consiliu legislativ sau corp executiv. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale.

2. Prezentarea succintă a regiunilor de dezvoltare din România

În baza legii nr. 151/1998 s-au constituit, la sfârşitul anului 1998, prin asocierea liber consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzătoare nivelului statistic NUTS II. România este împărţită în opt regiuni de dezvoltare, numite după poziţia geografică în ţară - Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, Bucureşti şi Ilfov ( Anexa 1, figura 1). Acestea însă prezintă discrepanţe, uneori majore, atât la nivel intraregional, cât şi interregional privind structura activităţilor economice, a veniturilor realizate, a ocupării forţei de muncă etc., ce se impun a fi cunoscute pentru adaptarea politicilor de dezvoltare regională.

Regiunea de Nord-Est cuprinde 6 judeţe (Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava şi Vaslui) fiind cea mai extinsă regiune a României, cu o populaţie de 3.734.546 de locuitori, dintre care 56,6% provin din mediul rural. Regiunea Nord – Est furnizează aproximativ 12% din produsul intern brut pe total economie (2005). În structură, agricultura regiunii are una din cele mai mari contribuţii la realizarea produsului intern brut regional (circa 15%), peste media naţională (circa 13%).

Regiunea Sud – Est, formată tot din 6 judeţe (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea) acoperind 35.762 km² sau 15% din suprafaţa totală a ţării, este a doua ca mărime din cele 8 ale României. Regiunea Sud – Est participă cu aproximativ 12% la formarea produsului intern brut pe total economie. În structură, agricultura are o contribuţie mare la realizarea produsului intern brut regional (peste 17%). Industria regiunii participă cu circa 22 % la realizarea PIB-ului.

Regiunea Sud – Muntenia, grupând judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman, a generat în 2005 circa 13% din PIB–ul pe total economie. În structură, agricultura are o contribuţie mare la realizarea produsului intern brut regional. Industria regiunii participă cu circa 29% la realizarea PIB, mult peste media naţională (circa 25%), fiind una din cele mai ridicate contribuţii.

Regiunea Sud-Vest Oltenia, cuprinzând judeţele Dolj,Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea, cu o suprafaţă de 29.212 km² şi 2.306.450 locuitori, are o pondere în produsul intern brut pe total economie de aproximativ 8%. In cadrul acestei regiuni agricultura are un rol important, cu o pondere de circa 18%. De asemenea, industria are o pondere însemnată în economia regiunii, furnizând circa 30% din produsul intern brut regional.

Regiunea Vest ( judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş), favorizată de apropierea de graniţa de vest a ţării, furnizează peste 10% din produsul intern brut pe total economie. În structură, agricultura regiunii participă cu circa 14% la realizarea produsului intern brut regional, în timp ce industria are o pondere de peste 25% în PIB-ul regiunii, uşor peste media naţională.