Dizolvarea și lichidarea - societăților comerciale

Capitolul 1

Dizolvarea societăţilor comerciale

Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale sunt două noţiuni diferite, dar ambele se referă la acelaşi proces economic de încetare a activităţii societăţilor comerciale.

Dizolvarea societăţilor comerciale constă în operaţiunile de declanşare a acestui proces şi asigură premisele lichidării patrimoniului social. Prin operaţiunile de declanşare a acestui proces se înţelege hotărârea de dizolvare a societăţilor comerciale şi aducerea ei la cunoştinţa celor interesaţi. Hotărârea privind dizolvarea societăţilor comerciale este luată de Adunarea Generală a Asociaţilor sau de Instanţa Judecătorească. Prin dizolvare societatea comercială nu se desfiinţează, ea îşi continuă existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunea de lichidare. Din punct de vedere juridic, dizolvarea societăţilor comerciale este reglementată de Legea nr.31/1990, republicată în M.O.nr.1066/17.11.2004.

La dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale cu capital de stat se vor avea în vedere şi precizările elaborate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Încetarea existenţei societăţilor comerciale ca persoane juridice presupune parcurgerea a două etape: dizolvarea şi lichidarea.

1.1. Cauzele generale de dizolvare

Sunt cauze generale de dizolvare a unei societăţi comerciale acele motive, împrejurări, situaţii (legale sau de fapt) care au ca efect dizolvarea oricărei forme societare.

Cauzele generale de dizolvare sunt redate în Legea nr. 31/1990 Legea în art. 7 şi 8 se referă la dizolvare atrăgând atenţia asociaţilor că aceştia pot dispune – prin voinţa proprie – încă de la constituirea societăţii modalităţi de dizolvare specifice, particulare. Dar, în actul constitutiv pot fi enumerate cauzele generale de dizolvare (şi eventual cauzele specifice societăţii care se constituie). Lipsa unei prevederi în actul constitutiv nu este sancţionată în nici un fel de lege; în toate cazurile se vor aplica dispoziţiile legale. Asociaţii nu pot împiedica printr-o clauză în actul constitutiv aplicarea vreuneia din cauzele de dizolvare legală.

Potrivit art. 227 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, societatea se dizolvă prin:

- trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;

- imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;

- declararea nulităţii societăţii;

- hotărârea adunării generale;

- hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;

- insolvenţa societăţii;

- alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Cazurile de dizolvare sunt de ordine publică, în sensul că asociaţii nu le pot înlătura (dar pot adăuga alte ipoteze)

1.2. Analiza cazurilor generale de dizolvare a societăţilor comerciale

- trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii

Acest motiv de dizolvare apare în momentul în care asociaţii, prin actul constitutiv, au stabilit durata societăţii.

Prin trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii, dizolvarea operează de drept şi fără a fi necesare formele publicitare întrucât acestea au fost realizate la constituirea societăţii şi se prezumă cunoscute terţilor. În consecinţă se va trece direct la procedura de lichidare a societăţii comerciale.

Dizolvarea poate fi cerută de oricare dintre asociaţi sau de către creditori (personali sau ai societăţii)