Doctrine Economice - Pesimismul lui David Ricardo

DAVID RICARDO

În perimetrul gândirii economice, Ricardo a construit în cel puţin patru direcţii esenţiale. Acestea sunt: a) teoria valorii; b) teoria rentei; c) teoria repartiţiei; d) teoria costurilor comparative.A străbatut, astfel, cu gândul şi condeiul, practic întregul perimetru al Economiei Politice, sesizând şi relevând repere solide, originale, coerente, unele - şi nu putine - confirmate în timp, altele infirmate dar folosite mereu de economiştii teoreticieni ca elemente de raportare.,David Ricardo nu a ajuns la publicistica economică pornind de la considerente teoretice. În mai mare masură l-a animat dorinţa de a contribui la relevarea unor solutii problemelor practice economic financiare care se ridicau în faţa Angliei în primele două decenii ale secolului XIX Tocmai de aceea, el demonstrează mai mult decât expune, susţinerile sale sunt mai mult bazate pe cifre decât pe judecăţi economice abstracte de care totuşi, nu se fereşte, are nonsalantă celui care studiază din plăcere şi nu din interes, cu eleganţă şi nu cu obositoare osârdie Dar să urmărim în detaliu problematica enunţată.

Opera lui David Ricardo a fost unul din principalele izvoare de inspiraţie a fondatorului doctrine marxiste.

TEORIA VALORII

Ricardo va poposi îndelung în domeniul teoriei valorii, respectiv al “valorii de schimb” – considerata de el cheie” a întelegerii celorlalte “mistere” ale productiei sociale. Spiritul creator şi evoluţia sociatăţii din vremea sa au influenţat gândirea lui Ricardo, care înlătură unele incosecvenţe ale teorii valorii munca lui Smith, considerate valabile pentru societatea primitivă în care a trăit acesta. Pe terenul oferit de A. Smith, D. Ricardo merge mai departe :expliciteză înlătură neclarităţi şi, prin noi întrbări, construieşte. De altfel, teoria valorii la Ricardo este un fel de "răspuns" la cea a lui Smith astfel încât, urmărirea expunerii lui Ricardo permite evidenţierea imperfecţiunilor lui Smith. Valoarea l-a interesat pe Ricardo din 2 motive :pentru că şi-a dat seama, ca şi Smith, că reprezintă problema nodală a economiei în jurul căreia toate celelalte gravitează; pentru că l-a proiectat repartiţia. Or, ca să ştii cum se repartizează trebuie, mai întâi, să ştii ce se repartizează.Dacă Adam Smith pune în capul avuţiei naţiunilor diviziunea muncii,Ricardo debutează în Principiile sale cu capitolul "Despre valoare",imprimând astfel de la bun început operei sale un caracter strict teoretic,abstract,ştiinţific.

DEZVOLTÂND TEORIA VALOAREMUNCĂ

Ricardo descoperă interdependenţa dintre progresul tehnic,productivitatea muncii şi mărimea valorii:"Orice perfecţionare a maşinilor econimiseşte munca şi modifică valoarea".Totodată el a fundamentat ideea potrivit căreia mărimea valorii mărfii este determinată nu de condiţiile individuale de producţie,ci de cele sociale,considerata fi cele mai nefavorabile care fac posibilă continuarea producţiei.

Până la Ricardo erau adeseori confundate valoarea cu bogăţia.Arătând deosebirile dintre aceste două categorii,el scrie că valoarea este un produs al muncii şi numai al ei,pe când bogăţia este rezultatul conlucrării omului cu natura şi cu mijloacele de care se serveşte.

Principiul general dupa care valoarea relativă a mărfurilor este determinată de cantitatea de muncă depusă pentru producerea lor suferă modificări prin întrebuinţarea capitalului ca urmare a următoarelor împrejurări:

a. Durata procesului de producţie. Ricardo oferă,în acest sens, următorul exemplu :O marfă oarecare, se produce într-un an cu munca a 40 de muncitori cărora li se plăteşte ca salariu, 2000 f. La o rată a profitului de 10%, valoarea finală a produsului va fi egală cu 2000+10/100x2000=2200f.