Domeniul public și privat al statului

Domeniul public si privat al statului si unitatilor

administrativ-teritoriale

Capitolul I

Consideratii generale

Pentru a putea organiza si asigura buna functionare a serviciilor publice,statul,colectivitatile locale si autoritatile publice ale acestora au nevoie de bunuri materiale a caror diversitate a inregistrat pe parcursul timpului o continua crestere.

Bunurile respective se divid in doua mase,supuse unor regimuri juridice diferite- domeniul public si domeniul privat.Ele constituie suportul material al serviciilor publice si una dintre principalele parghii prin intermediul careia ,statul si unitatile sale administrativ-teritoriale isi exercita atributiile conferite de lege.

Teoria domeniului public,scria Marcel Waline,prezinta aceasta originalitate de a avea o obarsie pur doctrinara. Amplele dispute ivite mai ales in Franta,iar ulterior si in Romania in jurul conceptului de domenialitate publica au condus la concluzia ca domeniul public este supus unui regim juridic special care il indeparteaza nu numai de domeniul civil,alcatuit din bunuri ce apartin particularilor,ci chiar si de domeniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale,supus normelor dreptului comun.

Ca regim juridic al unei categorii specifice de bunuri,domenialitatea constituie partea cea mai importanta,respectiv nodul central al dreptului administrativ al bunurilor.Intrucat se refera la bunuri care apartin colectivitatilor publice,ea este cunoscuta in literatura juridica sub denumirea de patrimoniu administrativ sau proprietate administrativa.

Notiunea de domeniu isi are originea in cuvantul latin “dominium”,care inseamna stapanire,proprietate.

Domeniul administrativ se compune numai din bunuri mobile si imobile.El nu trebuie confundat cu patrimoniul unitatilor administrativ-teritoriale ,notiune mai larga,in care,potrivit art.121 din Legea administratiei publice locale ,sunt incluse atat bunurile mobile si imobile apartinand domeniului public si privat de interes local,cat si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ale unitatilor administrativ-teritoriale.

Constitutia Romaniei a prevazut in art.136 alin.(1) ca proprietatea este publica si private.

Proprietatea publica este aceea care apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (art.136 alin.(2)).

Din interpretarea logica a acestor norme juridice rezulta ca ,desi nu e definit proprietatea private,legiuitorul constitutional a avut in vedere ca proprietatea care nu este publica,este private,deoarece acestea reprezinta singurele forme de proprietate recunoscute in tara noastra.

In capitolul intitulat “Despre bunuri in raportul lor cu cei care le poseda “,Codul civil (art.475-478) se refera la bunurile care nu apartin particularilor ,la dependintele domeniului public,in sensul de bunuri domeniale ori bunuri ale statului.

Notiunea de domeniu include atat bunuri care fac parte din domeniul statului,cat si bunuri care apartin domeniului privat.

Enumerarea cuprinsa in art.476 al Codului civil roman nu este limitative,de vreme ce in partea finala a acestui text legal s-a stabilit ca fac parte din domeniul statului si “toate partile din pamantul Romaniei,care nu sunt proprietate particulara”.

Rezulta asadar,ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii publice alcatuiesc domeniul public si se numesc bunuri domeniale,spre deosebire de celelalte bunuri care apartin particularilor si formeaza domeniul civil.

Timp indelungat,notiunea de domenialitate publica nu a avut nici un fundament in textele codurilor civile si chiar in cele ale legilor constitutionale din Franta sau Romania,care de regula erau invocate pentru a o justifica.Ea reprezinta rodul unor cercetari sustinute din partea doctrinarilor ,autori de drept civil sau de drept public.

In fapt,putem afirma ca teoria domeniului public este una dintre acelea in care se manifesta in modul cel mai pregnant relativitatea conceptelor si constructiilor juridice,menite sa evolueze in functie de realitatile sociale pe care trebuie sa le exprime la un moment dat.

Capitolul II

Regimul domenial instituit in Romania de

legislatia postrevolutionara

Consiliul Constitutional al Frantei statua printr-o decizie adoptata la 16 ianuarie 1982,ca dreptul de proprietate are o valoare constitutionala,motiv pentru care conservarea lui constituie unul dintre scopurile societatii politice.

Aceasta decizie a generat ulterior dezbateri puternice in doctrina.

In tara noastra,o asemenea dezbatere s-a manifestat cu prilejul eleborarii actualei Constitutii,care a inscris dreptul de proprietate in categoria drepturilor si libertatilor fundamentale.