Dreptul Afacerilor în Spațiul European

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 16 în total

Cuvinte : 5222

Mărime: 41.98KB (arhivat)

Publicat de: Romina Istrate

Puncte necesare: 6

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Alexandru Ion

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS 1
INTRODUCERE 2
1. BĂNCILE ŞI NECESITATEA SUPRAVEGHERII BANCARE 4
2. ETAPE ÎN DEFINIREA STANDARDELOR DE EVALUARE A SOLIDITĂŢII FINANCIARE ŞI INCIDENŢA RISCURILOR BANCARE 7
2.1 ACORDUL DE CAPITAL BASEL I 7
2.2 ACORDUL DE CAPITAL BASEL II 9
2.2.1 Structura noului Acord de Capital 10
3. INSTRUMENTE PENTRU EFECTUAREA SUPRAVEGHERII CONFORM BASEL II 11
4. SUPRAVEGHEREA BANCARĂ ŞI MONITORIZAREA SITUAŢIEI FINANCIARE A BĂNCILOR ÎN ROMÂNIA 13
5. CONCLUZIE 15
6. BIBLIOGRAFIE 16

Extras din proiect

Introducere

Notiunea de drept al afacerilor

Prin drept se intelege totalitatea normelor juridice care alcatuiesc un sistem unitar in fiecare stat, avand ca finalitate organizarea in cadrul unei anumite comunitati statale a vietii si activitatii persoanelor fizice si juridice cat si activitatea autoritatii statului. Dreptul civil, ca ramura a dreptului reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoanele fizice si cele juridice, constituind dreptul comun cu generala aplicare tuturor activitatilor civile. Dreprtul afacerilor reglementeaza intr-un mod distinct raporturile juridice de comert si le separa de relatiile juridice specifice dreptului civil, conform unor exigente derogatorii (cum ar fi protectia comerciantului, protectia consumatorului sau creditul). Totalitatea operatiunilor comerciale, financiare si industriale reglementate de normele dreptului afacerilor sunt in esenta afaceri. Prin afacere se intelege o activitate profesionala in domeniul comercial, industrial sau financiar. Afacerile constituie obiectul de activitate al comerciantilor. Am putea spune ca dreptul afacerilor constituie o adevarata tehnica a gestionarii si organizarii relatiilor economice. Indiscutabil lumea afacerilor se subordoneaza vietii sociale.

Obiectul dreptului afacerilor

In raport cu sistemul adoptat de Codul comercial român se considera ca dreptul afacerilor este un drept obiectiv in situatia in care este format din fapte si acte de comert, fara a se tine cont de calitatea persoanelor, sau este considerat un drept subiectiv cand se au in vedere subiectii de drept carora li se aplica normele dreptului afacerilor si care nu pot fi decat comerciantii. Codul comercial român care a fost creat in 1887 are la baza sistemul obiectiv.

Obiectul dreptului afacerilor il constituie normele juridice referitoare la faptele de comert si la comercianti. Putem defini dreptul afacerilor ca fiind totalitatea normelor juridice care se aplica raporturilor juridice considerate de lege ca fapte de comert precum si acelor la care participa persoane. care au calitatea de comerciant. Subiectele dreptului afacerilor pot fi atat persoane fizice cat si cele juridice care indeplinesc conditia de a fi comercianti si au in obiectul lor de activitate efectuarea de acte si fapte de comert. Comerciantii sunt acele persoane care indeplinesc/savarsesc acte obiective de comert cu titlu profesional si in nume propriu.

Scurt istoric o evolutiei dreptului afacerilor in România

La inceput comertul a fost reglementat de asa-numitul obicei al pamantului (cutuma). Au existat insa si norme de origine straina datorita legaturilor inevitabile cu persoane care faceau comert din alte locuri (ex: geto-dacii si negustorii eleni). Prima reglementare scrisa (disparuta) a fost Pravila (=lege) lui Alexandru cel Bun. Ulterior au aparut alte doua pravile: Pravila lui Vasile Lupu (in Moldova, 1646) iar in Muntenia Pravila cea Mare a lui Matei Basarab (1652). In aceste ultime doua legi erau prevazute raporturile de schimb, clauzele sau prevederile contractelor precum si obligatiile partilor. Aceste doua pravile sunt inlaturate in timpul domniilor fanariote. In anul 1814 in Muntenia apare Codul juristului Andronache Donici in care intalnim norme privind afacerile comerciale si falimentul. Ulterior, in Codul lui Caragea (1817) apar primele norme privind dreptul afacerilor si la fel si in Codul lui Callimachi (1816-1817). Acesta din urma includea si reguli de contabilitate. Regulamentele Organice apar in 1831. Ele fac referire la normele de comert precum si la infiintarea tribunalelor comerciale. Aceste reguli prevad ca judecatoriile „decid dupa firea pricinii (obiectul pricinii) si nu dupa meseria partilor din procese”. In 1887 apare Codul comercial român, fiind elaborat de 5 juristi de renume si inspirat din Codul comercial italian care aparuse in 1882. Pana in prezent, acest cod comercial a suferit mai multe modificari intre 1895-1999. Dupa anul 1945, Codul comercial român nu s-a mai aplicat raporturilor juridice comerciale interne ci numai celor de comert exterior, insa cu importante restrictii. Dupa decembrie ’89, Codul comercial român a redevenit regulament de esenta/de baza a activitatii comerciale organizate acum pe principiile proprietatii private, libertatii comerciale si a concurentei loiale. Prima reglementare post-decembrista a fost decretul lege 54/1990 referitor la organizarea si desfasurarea activitatii economice pe baza liberei initiative.

Bibliografie

Rotaru Constantin,”Sistemul bancar Românesc şi integrarea în Uniunea Europeană”, Editura Expert, Bucureşti, 2000;

2. Silberstein Ianfred,”Control administrativ şi supravegherea bancară”, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005;

3. Stoica Ovidiu, Căpraru Bogdan,”Efecte ale integrării Europene asupra sistemului bancar Românesc”, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2005;

4. Voinea Gh., Chirleşan Dan ,”Guvernarea în noile tări membre ale Uniunii Europene. Reguli şi strategii”, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2008;