Echilibrul Financiar

INTRODUCERE

Aşa cum se prezintă în zilele noastre, economia este rezultatul unui proces evolutiv şi al dezvoltării schimbului reciproc de activităţi de la forme inferioare la cele superioare. Într-un astfel de cadru se dezvoltă şi actionează întreprinderile, care vor aborda, indiferent de profilul lor de activitate, problemele de gestiune financiară ori de câte ori efectuează o operaţiune care priveşte aprovizionarea, deţinerea sau cedarea de titluri de monedă.

În procesul cunoaşterii, o metodă de cercetare indispensabilă o reprezintă analiza, prin intermediul căreia se crează nu numai posibilitatea cercetării lucrurilor şi a fenomenelor, ci se descoperă structura, se verifică şi se stabilesc legăturile de cauzalitate, factorii care le generează şi se pot lua decizii pentru activităţile viitoare. În toate domeniile ştiinţei, analiza joacă rolul unui mijloc necesar cunoaşterii ca metodă de cercetare.

În România ultimilor ani, ştiinţa economică a facut paşi serioşi înainte în ceea ce priveşte perfecţionarea metodelor de analiză economico-financiară a întreprinderilor în contextul trecerii la economia de piaţă. A fost deschis un câmp larg cercetărilor în domeniul economic şi au fost introduse procedee şi concepte noi de analiză utilizate curent în ţările cu o economie de piaţă avansată cum ar fi: fondul de rulment, necesarul sau deficitul de fond de rulment, fluxul de numerar, etc…

O analiză economico-financiară pertinentă este îndreptată către evaluarea aptitudinii întreprinderii de a genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar şi dezvoltarea.

Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a-şi asigura plata fără întrerupere a datoriilor contractate anterior, inclusiv a datoriilor curente generate de realizarea obiectului de activitate, sau de legislaţia fiscală, din încasările sale, asfel încât aceasta să poată evita riscul de faliment.

Menţinerea echilibrului financiar constituie condiţia esenţială a supravieţuirii întreprinderii. De altfel, echilibrul evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar reprezinta armonizarea resurselor cu nevoile.

Analiza echilibrului financiar se poate realiza pe baza bilantului contabil fundamentat pe cele două concepţii de elaborare ale acestuia: patrimonială şi financiară. Dacă bilanţul contabil reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat (începutul şi sfârşitul exerciţiului financiar), contul de profit şi pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice şi financiare de intrare, prelucrare şi ieşire aferente perioadei analizate. Rentabilitatea întreprinderii şi noua ei stare patrimonială se vor reflecta în rezultatul net al exerciţiului sub formă de profit sau pierdere, informaţie comună a bilantului şi a contului de profit şi pierdere.

Informaţiile conţinute în cele două documente sunt completate de anexe care oferă explicaţiile necesare unei mai bune înţelegeri a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, aducând totodată clasificări privind politicile întreprinderii în materie de investiţie, de finanţare, de fiscalitate, de evaluare patrimonială precum şi asupra istoricului activităţii sale. Deci, anexa indeplineşte atât un rol explicativ, cât şi rolul de instrument complementar bilanţului şi contului de profit şi pierdere.

Evaluarea surplusului monetar degajat de activitatea de exploatare sau a surplusului monetar global ce are drept conţinut capacitatea de autofinanţare sau cash-flow-ul global, furnizează informaţii privind performanţele economice ale unei întreprinderi, precum şi capacitatea sa de reconstituire a resurselor proprii care pot ameliora autonomia şi echilibrul financiar. Evoluţia acestora are incidenţă asupra echilibrului financiar dinamic pus în evidenţa de tablourile fluxurilor financiare, care permit integrarea analizei performanţelor asupra condiţiilor de finanţare şi de apreciere a echilibrelor financiare pe termen scurt şi lung.

CAP.1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1.1. Teoria echilibrului financiar

Analiza financiară are ca obiect evalurea politicii financiare a întreprinderii într-o perioadă trecută şi facilitarea luării în cadrul acesteia a unor decizii viitoare.

Echilibrul financiar, într-o manieră generală evocă ideea de armonie dintre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar reprezintă armonizarea resurselor cu nevoile.

Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a-şi asigura din încasările sale plata fără întrerupere a datoriilor curente generată de realizarea obiectului sau de activitate sau de legislaţia fiscală, astfel încât, aceasta să poată evita riscul de faliment.

Menţinerea echilibrului financiar constituie condiţia esenţiala a supravieţuirii întreprinderii, iar aprecierea echilibrului financiar trebuie să ţină seama de condiţiile concrete ale apariţiei incapacităţii de plată.

Analiza statică a echilibrului financiar se realizează pe baza bilanţului contabil, ce se fundamentează pe cele doua concepte de elaborare ale acestuia: patrimonială şi funcţională.

Bilanţul financiar, ce cuprinde elementele de activ în corespondenţă cu cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen scurt, precum şi echilibrul financiar pe termen lung. Orice bilanţ, sub aspect financiar se descompune în trei mari mase: