Econometrie

CAP I. INTRODUCERE ÎN ECONOMETRIE

1.1 Definiţiile econometriei

Dezvoltarea rapidã a econometriei a generat formularea mai multor definitii cu privire la domeniul acestei discipline economice.

Existã mai multe categorii de definitii:

a) definitia istoricã;

b) definitia restrictivã;

c) definitia extinsã.

a) Definitia istoricã a econometriei a fost formulatã de R. Frisch în primul numãr al revistei „Econometrica”, în ianuarie 1933: „experienta a arãtat cã fiecare din urmãtoarele puncte de vedere, al statisticii, al teoriei economice si al matematicii, este o conditie necesarã, dar nu si suficientã, pentru o întelegere efectivã a realitãtilor cantitative din economia modernã; unificarea lor este aceea care asigurã eficienta.

Econometria este tocmai aceastã unificare”.Conform acestei definitii, sustinãtorii ei considerã cã prin econometrie se întelege studierea fenomenelor economice pe baza datelor statistice cu ajutorul modelelor matematice.

b) Definitia restrictivã propusã de „Cowles Commission for Research in Economy” (Chicago,1940-1950), considerã cã nu existãeconometrie dacã investigarea fenomenelor economice nu se face cu ajutorul modelelor aleatoare (stocastice).Susþinãtorii acestei definiþii sunt L.R. Klein, E. Malinvaud, G. Rottier. Ei includ în domeniul econometriei numai cercetãrile economice care utilizeazã metodele inductiei statistice – testarea estimatiei, verificarea ipotezelor statistice – la verificarea relatiilor cantitative formulate „în” teoria economicã cu privire la fenomenele sau procesele economice cercetate.

Un studiu econometric presupune: existenta prealabilã a unei teorii economice privind

fenomenul, procesul sau sistemul economic cercetat, pe baza cãreia se construieste modelul economic, care reprezintã formalizarea ipotezelor teoriei economice cu privire la fenomenul, procesul sau sistemul investigat; posibilitatea aplicãrii metodelor inductiei statistice la verificarea ipotezelor teoriei economice; construirea modelului econometric si rezolvarea acestuia.Aceastã definitie restrictivã exclude din domeniul econometriei cercetãrile economice care nu se fundamenteazã pe: o teorie economicã - implicitã sau explicitã privind modelul econometric al fenomenului, procesului sau sistemului studiat; o interpretare aleatoare a modelului respectiv.

c) Definitia extinsã a econometriei, promovatã de economistii din tãrile anglo-saxone, tine seama de puternica dezvoltare, apãrutã dupã 1950, a metodelor cercetãrii operationale: teoria optimului, teoria stocurilor, teoria gafelor, teoria deciziilor, teoria jocurilor etc. Prin domeniul econometric, în sensul larg al termenului, se întelege econometria, definit în mod strict, adicã, incluzând domeniile mentionate atunci când ea este înteleasã în mod restrictiv, la care adãugãm metodele cercetãrii operationale.

Econometria are ca obiect cunoaşterea mecanismelor de desfăşurare a proceselor economice, descrise de seriile de date statistice, prin utilizarea metodelor cantitative de natură statistică sau matematică.

1.2 Termenul de econometrie

Termenul de econometrie (din grec. Oikonomie=Economie şi Metron = Măsurare) are două sensuri:

1. în sens larg: include analize bazate pe estimări numerice (exprimări cantitative prin măsurare), atât a relaţiilor de dependenţă dintre fenomenele economice, cât şi a aspectelor ce privesc gradul de concentrare, de sensibilitate şi de intensitate a fluctuaţiilor din economie;

2. in sens restrâns: include studiul relaţiilor de dependenţă dintre variabilele economice, inclusiv a variabilităţii proceselor economice în timp apelând la procedee specifice (regresie şi testare).

Econometria are ca obiect cunoaşterea mecanismelor de desfăşurare a proceselor economice, descrise de seriile de date statistice, prin utilizarea metodelor cantitative de natură statistică sau matematică.

Instrumentele utilizate în econometrie sunt în majoritate preluate din statistică şi matematică, fără a exclude utilizarea metodelor proprii.

Caracteristicile econometriei:

- în reprezentările econometrice se introduc variable care privesc bogăţia naţiunii (producţia, consumul, capitalul fix etc.) şi câştigul economic (profit, salarii, dobândă, rentă etc.) şi ecuaţii de tip comportamantal, resursele având o importanţă deosebită;

- se acordă interes pentru reprezentări cu caracter sistemic în care sunt prezente obiectivele şi conexiunile existente între variabile;