Economia de Război în 1914-1918

Primul război mondial a început la 28 iulie 1914 in urma atacarii Serbiei de către Austro-Ungaria, fiind rezultatul accentuarii contradicţiilor dintre marile puteri capitaliste.Deşi a izbucnit ca un război intre marile puteri imperialiste ale vremii din Europa - Germania şi Austro-Ungaria (Puterile Centrale),pe de o parte, si Anglia .Franţa şi Rusia (Antanta) pe de alta parte, - el a antrenat treptat 28 de ţari, devenind astfel un război mondial.

În timp ce marile puteri , prin participarea la război, urmareau reîmparţirea coloniilor,a sferelor de influenţa şi a pieţelor, statele mici şi mijlociidoreau sa-şi realizeze statul naţional (Polonia,Iugoslavia) sau sa-şi desavarşeasca unitatea şi statul naţional ca in cazul Romaniei.

Fiind legată prin tratatul din 1883 de Germania şi Austro-Ungaria, Romania este obligata sa-şi menţioneze poziţia in război.În Consiliul de coroană.tinut la 3 august 1914 la Sinaia,punctual de vedere al adepţilor intrarii la război alături de Puterile Centrale a fost resins, profitându-se de împrejurarea ca Austro-Ungaria era cea care pornise razboiul prin atacul asupra Serbiei.Cercuri mult mai influente in opinia publică doreau intrarea in război de partea puterilor Antantei, văzând in aceasta prilejul eliberarii teritoriilor românesti din Austro-Ungaria.Ţinand însă seama de complexitatea situaţiei,cum şi de faptul că România nu era pregatita pentru un război de durata, în Consiliul de coroana a triumfat punctual de vedere care cerea ca România să se declare in stare de neutralitate armată.O astfel de politică a fost dusă în primii doi ani ai războiului .

Regele Carol I a fost foarte afectat de faptul că nu şi-a putut ţine cuvântul faţă de împăratul Austriei şi împăratul Germaniei conform contractului pe care îl aveam cu acestia,dar a acceptat acest lucru cu durere in suflet, însă după câteva săptămâni a şi murit, în septem¬brie 1914

Războiul a înterupt procesul de modernizare a economiei început în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ţara noastră întâmpinând numeroase dificultati şi probleme: armata era nepregatită atat din punct de vedere al instruirii cat şi al dotarii cu corp ofiţeresc, cu echipament tehnic şi militar la nivelul marilor puteri,aspecte primordiale necesare pentru a face faţă unui război de o asemena importanţa. Astfel s-a diminuat volumul relaţiilor comerciale cu ţarile beligerante, s-a redus producţia in ramurile industriale dependente tehnologic de zonele afectate de război, resursele s-au micşorat din cauza ocupării unei mari din teritoriul ţarii, industria militara a fost nevoita sa creasca producţia.

Economia României in perioada neutralităţii (1914-1916)

Deşi în primii doi ani România s-a menţinut neutră, războiul a creat o stare de tensiune, a tulburat relaţiile economice dintre state, lucruri care au avut efecte negative asupra diferitelor ramuri de activitate economica din ţara noastră.

Industria

Industria petrolului, industria forestieră, industria morăritului şi altele şi-au redus producţia din cauza rupturii de pieţele de desfacere de care erau legate, ajungand sa-şi concedieze un mare numar de muncitori.Din cauza războiului marile state industriale din Occident au introdus o serie de prohibitii din export,ceea ce făcea anevoioasă sau chiar imposibilă procurarea din import a materiilor prime necesare unor ramuri ale industriei, a masinilor, utilajelor şi pieselor de schimb.

Datorita limitării importului şi exportului de produse industriale şi agricole s-a redus substantial şi activitatea porturilor, in special Constanta, Galaţi, Braila.

În aceste condiţii nefaste, în faţa industriei se punea problema de a face faţa necesitaţilor cauzate de perspectiva intrarii României in război. În urma reviziei generale a înzestrării armatei din august-decembrie 1914 s-a constatat slaba dotare a armatei ţării:aviaţia era slaba si necorespunzatoare, cartuşele erau insuficiente, tunurile foarte puţine şi de calibru mic,muniţie de proastă calitate,lipsea artileria grea şi de munte,vehiculele erau puţine, nu existau instalaţii pentru conservarea alimentelor,transportul produselor se facea greu.

După aceste constatari, guvernul roman, prin Ministerul de Război şi Marele Stat Major, a trecut la elaborarea unor planuri având ca scop mobilizarea resurselor şi capacitaţilor interne de producţie in scop militar:Planul de completare, transformare şi reformare a armamentului, muniţiilor si materialelor de război; Planul pentru completarea echipamentului.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, guvernul a înfiinţat la 1 aprilie 1915 Comisia Tehnică Industrială (transformată in noiembrie 1915 in Direcţia Generală a Muniţiilor), având ca sarcină studierea posibilităţilor de a se produce în ţară materialele de război indicate de armata. Aceasta comisie a efectuat o noua revizie a stocurilor, a stabilit necesarul de muniţie, s-a ocupat de rechiziţionarea unor cantitati de fier, aramă, zinc etc. şi a întocmit un program pentru fabricarea în ţară z 30% din muniţiile necesare armatei.