Economia mondială și piața muncii - globalizarea economiei mondiale - economia națională și piața mondială

Echilibrul şi politica economică într-o economie deschisă

În lumea contemporană nici-o ţară nu poate face abstracţie de relaţiile economice internaţionale şi de piaţa mondială.

Nici-o economie naţională nu se poate considera ca fiind independentă faţă de contextul mondial iar acest context rezultă dintr-o mulţime de comportamente care nu caracterizează nici-o naţiune luată separat. Fiecare trebuie să vegheze pentru a-şi menţine locul în competiţia comercială, echilibrul schimbărilor internaţionale fiind astăzi o constrângere inevitabilă.

De aceea astăzi nu se mai poate vorbi de economii închise decât în modelele de analiză teoretică, abstractă şi didactică.

În acest context analiza proceselor economice de bază şi a fundamentelor economiei de piaţă contemporane nu se pot realiza fără evidenţierea rolului şi locului pe care îl au schimburile comerciale şi financiare dintre fiecare ţară şi restul lumii.

În ultima jumătate de secol deschiderea economiilor naţionale a crescut semnificativ. Per ansamblu ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Econmică (O.C.D.E) din care fac parte toate ţările dezvoltate economic, ponderea exporturilor în PIB a crescut de la aproximativ 10% în 1960 la circa 30% în prezent.

Prin economie deschisă se înţelege acea formă de economie sau economia acelei ţări care participă sistematic şi semnificativ la structurile economice internaţionale sau cum se mai spune la circuitul economic internaţional.

Gradul de deschidere a unei economii spre exterior spre economia şi piaţa mondială se exprimă prin mai multe indicatori:

Gradul de deschidere este dependent de:

- Nivelul de dezvoltare şi de diversificare a economiei naţionale;

- Mărimea/dimensiunile ţării;

- Politicile comerciale promovate;

- Politicile financiare adoptate de statele respective;

- Mediul economic;

- Conjunctura internaţională.

Tendinţa generală este de creştere a gradului de deschidere economică.

Evoluţiile de pe piaţa mondială au influenţe benefice sau nefavorabile asupra economiilor naţionale.

Politicile economice şi monetare, politicile fiscale trebuie să răspundă adecvat la acţiunea şi incompatibilitatea unor factori – însă în condiţiile liberalizării şi globalizării eficacitatea acestor pârghii este limitată.

Pentru acest lucru este necesară cunoaşterea mecanismelor economiei mondiale actuale, precum şi modul în care interacţionează economiile naţionale în cadrul pieţei mondiale.

Comerţul exterior – prima legătură a unei ţări cu piaţa mondială

Cea mai veche formă de realizare a legăturilor economice dintre ţări o reprezintă comerţul exterior care cuprinde totalitatea trazacţiilor sub formă de import şi export:

1. Exporturile asigură extinderea posibilităţilor de producţie peste limitele cererii interne, totodată se procură resurse financiare şi venituri ce măresc posibilităţile de finanţare;

2. Prin importuri se procură factori materiali de producţie deficitari şi se diversifică oferta internă de bunuri de consum;

3. Comerţul exterior al unei ţări crează posibilităţi de amplificare a specializării în producţie – ceea ce conduce la creşterea w şi pe această bază a venitului naţional.

Comerţul exterior este un factor important al dezvoltării economice şi al ridicării nivelului de civilizaţie.

Eficienţa schimburilor

comerciale şi competitivitatea

Eficienţa comerţului exterior se măsoară atât la nivel macroeconomic cât şi la nivel microeconomic utilizându-se în acest scop indicatori şi metode adecvate