Economia românească

O masa monetara prea mare va conduce la o inflatie crescuta si i consecinta la multe alte efecte negative penru economia noastra , de aceea aplicarea unei polititici monetare adecvate este cel mai indaicat lucru de facut pentru redresarea situatiei economice prezente ; astfel ca, cadrul politicii monetare consta în aranjamentele institutionale prin care sunt adoptate si aplicate deciziile de politice monetare. În mod normal, alegerea cadrului de politica monetare depinde de caracteristicile sistemului financiar, competenta factorilor de decizie din interiorul si din afara Bancii Centrale, precum si de alte aspecte de ordin institutional.

În cadrul strategiei monetare, un rol esential revine prognozei de inflaaie, realizata, în general, prin modele econometrice. În cazul României, testele efectuate demonstreaza însa ca o astfel de abordare este prematura, data fiind fragilitatea legaturilor dintre variabilele cu caracteristici de leading indicators si inflatie. O data custabilizarea inflatiei pe palierul cu o singura cifra si consolidarea echilibrelor macroeconomice, este însa previzibila ameliorarea acestor relatii si, prin urmare, posibilitatea utilizarii instrumentarului econometric pentru realizarea unor prognoze viabile pe termen mediu.

Avand in vedere ca principalulul obiectiv al BNR este tintirea inflatiei ca o noua reforma fiscala pentru tara noastra prezentarea acestui proces ajuta la intelegerea mai buna a ceea ce incearca BNR sa faca din economia romaneasca : regimul de tintire directa a inflatiei înglobeaza recunoasterea importantei fenomenului inflationist în economiile moderne si, implicit, faptul ca asigurarea stabilitatii preturilor reprezinta cea mai eficienta cale de sustinere de catre politica monetara a dezideratului general de crestere economica pe termen lung. Utilizata pe scara larga în tarile industrializate în anii ’90, strategia de tintire directa a inflatiei a devenit, ulterior crizelor din America Latina si Asia, o alternativa atractiva si pentru economiile emergente.

Strategia de tintire directa a inflatiei prezinta urmatoarele caracteristici definitorii:

- asumarea neechivoca a angajamentului fata de stabilitatea preturilor ca principal obiectiv al politicii monetare si plasarea pe un plan secundar a celorlalte obiective traditionale (cresterea economica, cresterea competitivitatii externe, acoperirea deficitelor fiscale sau scaderea somajului);

- transparenta strategiei de politica monetara prin comunicarea catre public a obiectivelor si deciziilor de politica monetara;

- cresterea raspunderii bancii centrale pentru atingerea obiectivului de inflatie;

- dependenta de furnizarea în timp util a unui set complet de informatii privind variabilele relevante pentru toate cele patru blocuri macroeconomice (real, monetar, fiscal, extern).

Pentru o masi buna explicarea a procesului de tintire a inflatiei se exlica prin efectul Balassa- Samuelson.

Efectul Balassa-Samuelson

Exprimă tendinţa existentă în cazul ţărilor cu productivitate mai mare în sectorul bunurilor comercializabile (T) comparativ cu sectorul bunurilor necomercializabile (NT) de a înregistra niveluri mai ridicate ale inflaţiei şi apreciere reală a monedei naţionale. Această evoluţie este asociată procesului de convergenţă a economiilor emergente către cele dezvoltate şi este impulsionată de competiţia pe plan internaţional şi de infuzia de capital şi tehnologii moderne realizată prin intermediul investiţiilor străine în industriile caracterizate de un raport ridicat între contribuţia capitalului şi respectiv a forţei de muncă la realizarea producţiei. Cum, în general, o productivitate în creştere antrenează sporuri salariale, salariile din sectorul T vor tinde să se majoreze mai rapid decât cele din sectorul NT. Efectul Balassa-Samuelson se bazează pe ipoteza că pe piaţa forţei de muncă vor apărea presiuni de egalizare a câştigurilor salariale în cele două sectoare economice (sau de păstrare a diferenţei relative dintre acestea). În condiţiile unor sporuri de productivitate mai mici, sectorul NT nu poate face faţă acestor presiuni decât prin includerea în preţuri a costurilor salariale suplimentare, astfel încât preţurile bunurilor necomercializabile vor creşte mai repede decât preţurile bunurilor comercializabile. În cazul economiilor interdependente pe piaţa mondială, diferenţe inegale de creştere a productivităţii în sectoarele T şi NT conduc, datorită efectului Balassa-Samuelson, la rate diferite ale inflaţiei.

Concret, ţările cu diferenţe mai mari de productivitate între cele 8 două sectoare au rate ale inflaţiei mai mari. Din acest motiv, nivelul general al preţurilor creşte, de regulă, mai rapid în ţările în tranziţie decât în ţările dezvoltate, conducând la o apreciere în termeni reali a cursului de schimb.