Economia României - Mixul de Politici

Teorii ale mixului de politici macroeconomice

Problemele cu care s-a confruntat economia mondiala de-a lungul anilor au determinat teoreticienii sa emita nenumarate idei legate de posibilitatea restabilirii echilibrului economic general. Toate acestea au în vedere, în fond, elaborarea unui program de politica economica care sa permita eliminarea, pe cât posibil, a factorilor destabilizatori, toate acestea fiind orientate în directia atingerii obiectivului propus.

Indiferent de optica privind directiile de actiune adoptate în ceea ce priveste politica macroeconomica (asigurarea unei cresteri economice prin intermediul cresterii cheltuielilor guvernamentale sau pe baza unei politici monetare expansioniste din punct de vedere al ratei dobânzii, care sa conduca la stimularea investitiilor, dar si la o crestere a masei monetare aflate în circulatie sau, dimpotriva, adoptarea unor politici restrictive în ceea ce priveste cresterea ofertei de moneda din economie, în scopul frânarii

cresterii generalizate a preturilor, sau cresterea taxelor, în scopul sustinerii cheltuielilor guvernamentale), s-a conturat foarte bine ideea ca cele mai importante instrumente de politica macroeconomica sunt reprezentate de politica monetara si politica fiscala.

Mixul de politici macroeconomice în economia româneasca

Ca în orice economie, atingerea obiectivelor de politica macroeconomica implica o puternica coordonare (atât temporala, cât si din punct de vedere al consistentei) între componentele politicii de stabilizare. Realizarea acestei coordonari vizeaza, în fapt, adoptarea acelor masuri care sa permita ca efectele

generate de acestea într-un anumit domeniu sa nu fie anihilate de efectele generate de aplicarea celeilalte politici.

Luând în considerare afirmatiile lui Marshall si Swanson, precum si ale lui Dornbusch,Fischer si Startz privind mixul de politici macroeconomice (mix format primordial din politica monetara si cea fiscala), se evidentiaza clar ca politica monetara prezinta o foarte mare flexibilitate în ceea ce priveste adaptarea la noile conditii economice. La celalalt pol se afla politica fiscala care nu permite o asa de mare larghete în actiunile întreprinse, fiind destul de greu sa se modifice, în principal, sistemul fiscal la intervale scurte de timp.

Daca avem în vedere conditiile de manifestare a unei inflatii ridicate, analistii economici au ajuns la concluzia ca un mix de politici  monetara-fiscala  este mult mai eficient decât aplicarea independenta a fiecarei politici.

În cazul economiilor în tranzitie, trecerea de la economia planificata la economia de piata impunea o politica ferma de macrostabilizare, însotita de o politica de restructurare ferma.

Economia româneasca, dupa 1989, era pur si simplu aruncata în avalansa problemelor legate de trecerea la economia de piata. Izolarea atât financiara, cât si din punct de vedere al pietelor de desfacere ale produselor proprii, precum si stabilirea administrativa a tuturor variabilelor macroeconomice s-au concretizat

în tot atâtea cauze care au determinat derapajul economiei românesti.

La nivel international, directiile de actiune erau orientate catre eliminarea, pe cât posibil, a statului din activitatea de productie, evolutia istorica aratând ca, în ceea ce priveste alocarea resurselor în sectorul productiv, eficienta statului este mult scazuta fata de sectorul privat. Acesta dispune, însa, în continuare, de mecanisme importante de influentare a economiei: politica monetara, politica fiscala si, nu în ultimul rând, politica comerciala.

Toate acestea se manifesta pe fondul unui puternic fenomen inflationist, politicile monetare antiinflationiste având menirea tocmai de a elimina posibilele distorsiuni ce se pot manifesta în planul preturilor, cu scopul de a înlatura posibilitatile speculative care sa conduca la noi presiuni si, implicit, sa genereze o alocare ineficienta a resurselor financiare. În planul situatiei bugetare, chiar daca s-a încercat controlul cât mai riguros al deficitelor bugetare, au existat nenumarate cazuri în care acest lucru nu a fost posibil, finantarea acestora fiind de multe ori asociata cu emisiunea monetara a Bancii Centrale. Acesta reprezinta o cauza suplimentara în accentuarea presiunilor inflationiste. Astfel, la nivelul Uniunii Europene, una dintre conditiile aderarii la Zona Euro era aceea a eliminarii finantarii deficitului bugetar pe baza emisiunii monetare a Bancii Centrale. La toate aceste probleme trebuie adaugate si problemele cu care se confrunta tarile în echilibrarea balantelor de plati.