Economia Sectorului Public

1. ALOCAREA RESURSELOR SI STATUL

2. ALOCAREA RESURSELOR SI PIATA

Necesitatea alocarii optime a resurselor

Problema centrala a economiei rezulta din doua simple constatari resursele sunt rare si resursele omului sunt continue si nelimitate.

Economistii definesc “normele productive” drept totalitatea factorilor de productie care sunt necesare producerii unui bun si a unui serviciu. Dintre acestea fac parte: munca (forta de munca), capitalul (capitalul financiar, echipamentele, constructiile), solul, resursele naturale si energia.

Pentru a-si maximiza bunastarea, orice comunitate trebuie sa incerce sa exploateze la maximum resursele productive de care dispune la un moment dat, atfel spus sa le utilizeze in mod optim si eficace. Imperativul eficacitatii economice impune:

-adaptarea optima a ofertei la cererea de bunuri si servicii (in termeni economici: eficacitatea alocativa)

-producerea in conditii optime a acestor bunuri si servicii cu ajutorul resurselor disponibile (in termeni economici: eficacitatea productiva).

Transformarea eficace a resurselor productive in bunuri si servicii de consum final pe care o denumim si “alocarea sau afectarea produselor” depinde de asemenea de know-how-ul intelectual si practic al colectivitatii, cat si de eficacitatea organizarii sale.Raritatii resurselor productive i se adauga deci o raritate a ceea ce economistii numesc “capital uman”. Spre deosebire de capitalul fizic, acesta poate fi ameliorat prin formare, insa acest fapt necesita, in egala masura, angajarea de resurse productive, si ca urmare un sacrificiu imediat in termeni de consum final.

Alocarea resurselor prezinta o mare importanta pentru sectorul public din doua motive:

-in primul rand, orice activitate guvernamentala exercita o influenta asupra afectarii resurselor. Mai concret spus, resursele fiind limitate, producerea oricarui bun sau servicui implica, in mod inevitabil, un sacrificiu, adica un cost de renuntare pentru producerea unui alt bun sau serviciu. Mana de lucru si echipamentele necesare de exemplu pentru un serviciu de transport public, impun de asemenea,un cost de oportunitate, care se masoara prin cantiatea de bunuri si servicii care ar fi putut fi produse cu resursele prelevate de catre puterea publica, resurse care nu mai sunt disponibile pentru sectorul privat sau pentru o alta prestatie publica.De aceea, spre deosebire de ceea ce economia private incearca sa faca in mod spontan, statul trebuie sa vegheze pentru a nu risipi resursele productive, alocandu-le in mod ineficace.

-in al doilea rand, statul are un rol constitutional de garant al interesului general, in consecinta lui ii revine sarcina de a actiona in cadul producerii propriilor prestatii, dincolo de respectarea normelor de alocare optima a resurselor si de a contribui in mod direct la ameliorarea alocarii resurselor in cadrul sectorului privat ori de cate ori aceasta se justifica. Asa cum vom vedea mai tarziu, mecanismul pietei prezinta, in grade diferite, anumite deficiente sau lacune, susceptibile de a-i peturba in mod complet functionarea.

Alocarea resurselor, care decurge din acest fapt, determina pentru colectivitate o pierdere de bunastare care poate justifica necesitatea unei interventii de corectie a sectorului public. Dupa cum vom vedea, acest rol nu se limiteaza doar la alocarea resurselor, el are in vedere si realizarea unei juste repartitii a bunastarii si a echilibrului macro-economic.

Disfunctionalitatile pietei

Analiza functionarii economice de piata demonstreaza ca aceasta prezinta adesea lacune. Lasat in intregime sa se conduca el insusi, sistemul de piata nu produce in mod necesar o alocare optima a resurselor. Astfel pot aparea discordante intre conditiile alocarii optime si caractristicile echilibrului. Ineficacitatea unei piete se manifesta prin preturi care nu reflecta costurile sau beneficiile marginale efective si in consecinta, printr-o oferta de bunuri superioara sau inferioara optimului si uneori chiar prin absenta productiei unui bun care este cerut.

Aceste lacune sau deficiente ale pietei apar in diferite circumstante:

a) Concurenta imperfecta

Cazul cel mai cunoscut este fara indoiala cel al concurentei imperfecte care se manifesta atunci cand ofertantii (sau consumatorii) se afla in situatia de a exercita o pozitie de forta pe o piata:

-fie pentru ca au incheiat un accord de neagresiune cu potentiallii concurenti (carteluri);

-fie pentru ca ei dispun de o putere monopolistica mai mult sau mai putin pronuntata (oligopol, monopol, etc.).

b)Informarea eficienta

Pietele functioneaza imperfect, in egala masura, atunci cand informatia este insuficienta si foarte costisitoare datorita complexitatii bunurilor si transparentei insuficiente a pietelor. Informatia poate fi de asemenea falsa, cand, de exemplu, publicitatea este inselatoare. In aceste conditii, agentii economici ajung sa ia decizii proaste, care ar putea fi evitate daca informatia ar fi mai usor disponibila si mai buna.

c)Serviciile colective si externalitatiile

Lacunele pietei de care se preocupa cel mai mult economia publica, deoarece ele se afla in centrul interventiei statului, rezulta din caracteristicile specifice ale anumitor bunuri si servicii, precum serviciile colective si externalitatile, pe care le vom prezenta mai tarziu.

Faptul ca am demonstrat ca sistemul de piata nu este intodeauna eficient, nu implica nicidecum interventia automata a statului care sa se substituie pietei pentru a asigura alocarea optima.

- Pe de o parte, o intreaga serie de deficiente pot fi depasite pe o baza strict voluntara, fara deci sa se recurga la interventia statului. Organisme precum, asociatiile si cluburile ofera celor interesati posibilitatea de a se reuni si de a-si pune in comun mijloacele pentru realizarea unui obiectiv pe care nu l-ar putea satisface catusi de putin prin intermediul pietei.

- Pe de alta parte, nu este in mod apriori garantat ca, alocarea resurselor pe baza politica,in cadrul sectorului public este intotdeauna mai buna decat cea a pietei, intrucat procesul de decizie politica prezinta el insusi carente care afecteaza alocarea optima a resurselor.