Economia subterană

1.Economia subterana.Concept.Cauze.Efecte

A fost o vreme când despre mafie, contrabanda, coruptie, criminalitate economica se vorbea ca despre o poveste.Nu se banuia ca va veni timpul ca si în România sa se vorbeasca de economie subterana la timpul prezent. Un studiu la nivelul anului 1998 arata ca economia subterana ocupa 41 la suta din totalul alcatuirii economice a României, cu tendinta de a deveni chiar jumatate din aceasta. În orice statistica internationala un asemenea procent aseaza tara respectiva în rândul statelor cu organizare precara, unde prolifereaza afacerile dubioase de pe urma carora profita un segment social redus numeric.

Anii cei mai prolifici pentru oamenii cu gulere albe si cu imperii de carton au fost 1990-1996. Atunci s-au dat cele mai mari lovituri financiare, în masura sa produca adevarate cutremure în sistemul economic aflat, macar teoretic, într-o faza de organizare. Ne aducem aminte cu totii de scandalul public, intens speculat de fosta opozitie, al proportiilor pe care le luase economia subterana in perioada regimului Iliescu.

S-a pornit mai întâi cu întreprinderile de stat pe care a pus mâna, prin licitatii trucate, clientela oamenilor politici aflati la putere în acea perioada.Jefuirea bancilor a fost a doua cale folosita de mafioti, loviturile tinându-se lant pâna când reduta financiara a fost pusa la pamânt. Justitia a intervenit târziu, iar atunci când a facut-o s-a operat la suprafata, lasând cangrena financiara sa evolueze mai departe.Legile din România s-au dovedit a nu avea dinti, adica eficienta este aproape nula. Sute de dosare «NUP» (neînceperea urmaririi penale) zac în sertare, cu toate ca în interiorul lor sunt dovezi clare privind vinovatia unora aflati în prezent în stare de libertate. În tot acest timp, spre economia subterana se scurg sume fabuloase.

In 1990, tragind semnalul initiativei private, Romania a devenit un fel de Alaska. Au navalit spre noi si infractori internationali, si pirliti, vinzatori de droguri, si contrabandisti, si buticari marunti. Purtand denumirea de investitori straini, acestia au inceput sa misune, sa speculeze si, in acelasi timp, sa se apere cu suta lor de dolari investiti in firme de mucava. Naivi si nepriceputi, politicienii i-au tolerat fara sa-si dea seama ca invazia va bulversa economia si-i va speria si pe investitorii adevarati. Pe lacunele legilor, dar mai ales pe gaurile acestora si, in egala masura, pe slabiciunile oamenilor din institutiile statului, arabii si turcii cu firme de 100 de dolari au tesut o fabuloasa retea de contrabanda si specula. In tarabe improvizate, in ganguri, pe seama unor firme inregistrate cite douazeci intr-o garsoniera, comerciantii arabi si turci, investitori de mina a zecea, au creat si luat in stapinire un enorm teritoriu de economie subterana.

Tigarile si bautura, cafeaua si drogurile, schimbul de valuta la negru, piata de femei, importurile acoperite de acte false, contrabanda cu produse contrafacute sint controlate de oameni protejati, in primul rind, de barierele unor limbi foarte greu accesibile romanilor. In acest spatiu infloreste nestingherita evaziunea fiscala de cea mai inalta clasa. Firme inexistente, facturi false si acte incropite sint folosite doar pentru minima aparenta de legalitate. Dincolo de chioscul de tabla si de o masina cu numar provizoriu de inmatriculare, toata aceasta populatie in tranzit nu aduce nici un beneficiu pentru economia romaneasca. Ii speculeaza doar debilitatea. Pe la ei e toata valuta miscata la negru, de unde apoi este scoasa in geamantane peste granita, sub privirile neputincioase si, adeseori, complice ale autoritatilor. S-a inceput un razboi dur impotriva coruptiei, a economiei subterane, a miliardarilor de carton si a imperiilor de mucava. Dar s-a lasat aproape neatinsa toata aceasta retea subterana in care stapinesc turcii, arabii si chinezii. Dar, spre deosebire de miliardarii romani, care ,de bine de rau, au mai investit cite ceva, toata aceasta populatie a firmelor de 100 de dolari n-a facut decit sa dezvolte politica infractiunii. Dupa ele, in afara de o baraca, nu ramine nimic. Romania se vede astfel parazitata de mii de firme-fantoma, de retele de turci, arabi si chinezi prin care se scurg sute de milioane de dolari, poate chiar miliarde, si care controleaza, cu mici exceptii, piata alcoolului de import, a tigarilor si a cafelei. Tot pe aici vin marile transporturi de droguri.Unii dintre acestia au deja pretentii de onorabilitate si au fost sau sint conectati la virfuri politice, ajungind pina in sferele puterii. Ceea ce a facut AVAB pâna acum constituie o infima parte din ceea ce se cuvenea întreprins cu multi ani în urma.

Lovita din toate partile, economia oficiala este KO, iar politica fiscal-bugetara strict restrictionata de FMI are caracteristicile unui act canibalic. Au fost taiate toate facilitatile pentru firmele romanesti si straine (exceptie au facut doua firme, ambele franceze). Urmarea: cel mai scazut nivel al investitiilor straine din 1993 incoace. FPS incepe sa fie solicitat doar de intreprinzatorii care doresc rezilierea unor contracte.Cum se poate dezvolta o economie fara investitii directe consistente?. Pedala fiscalitatii a fost apasata pana la limita - chiar dincolo de limita - iar operatorii din economia subterana si-au frecat bucurosi mainile, pentru ca nici un intreprinzator onest, care doreste sa isi plateasca darile, nu mai poate concura cu economia neagra. Rezultatul? Ca urmare a cresterii ponderii economiei paralele si a diminuarii consumului, ca si a recesiunii economice, incasarile la buget s-au diminuat, in loc sa creasca.

Foamea de bani a statului nu inceteaza sa tina dobanzile in clocot, reducand la zero sansele intreprinderilor de a-si asigura capitalul de lucru - pentru ca despre dezvoltare nici nu mai poate fi vorba, in conditiile in care piata (cererea) este in declin. Politica banilor scumpi si a dobanzilor suprarealiste, atat de draga FMI, nu a reusit decat intr-o masura mica sa asaneze cadrul macroeconomic, dar a reusit, in schimb, din plin sa dea o lovitura de moarte economiei reale.

Preocupata exclusiv sa se conformeze conditionalitatilor finantatorilor externi oficiali, puterea refuza sa înteleaga realitatea interna si încearca sa promoveze reforma de tip FMI, cu rezultate din ce în ce mai slabe. Asa cum a publicat în premiera «Adevarul», potrivit studiului «Dimensiunea estimativa si implicatiile politice ale economiei subterane în România», efectuat de Trezoreria SUA, în perioada 1993-1998, productia din economia subterana a crescut cu 400 la suta. În fata acestui procent halucinant pare fireasca declaratia a lui Valeriu Stoica, ministrul Justitiei, care a realizat ca "prin metode administrativ-penale nu se poate lupta cu economia subterana. Adevarata cauza a dezvoltarii dinamice a economiei subterane este organizarea ei naturala, la adapost de mediul imposibil creat la suprafata si abia apoi «tunurile» mai mari sau mai mici ale celor certati cu legea."