Economia Subterană în Lume și în România

1. ECONOMIA SUBTERANĂ - FACTOR PERTURBATOR

ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI NAŢIONALE

1.1. Conceptul de economie subterană

Diversele analize făcute până acum având ca subiect economia

subterană, pun accentul fie pe aspectul social, fie pe cel economic, sau moral, ori subliniază aspectele ilegale sau marginea legalităţii; din această cauză unitatea de analiză a diferitelor studii nu este comparabilă

Un dicţionar românesc de economie aparut în 1995 defineşte economia

subterană ca fiind "totalitatea activităţilor economice nedeclarate instituţiilor însărcinate cu stabilirea impozitelor şi cotizaţiilor sociale care scapă înregistrărilor statistice şi din contabilitatea naţională", conform acestei surse, economia subterană fiind cunoscută şi sub denumirea de economie ascunsă sau informală.

Potrivit Serviciului Român de Informaţii, "principalele canale de alimentare a economiei subterane se localizează în domeniul evaziunii fiscale şi vamale (diminuarea valorii sau a cantităţii declarate în vamă), contrabanda cu mărfuri, manoperele ilicite în gestionarea patrimoniului firmelor (conducerea intenţionat defectuoasă a evidenţelor, derularea unor operaţii fictive), concurenţa neloială, deturnarea de fonduri preponderent în sfera agenţilor economici cu capital mixt sau exclusiv de stat, corupţia etc."

Economia subterană reprezintă ansamblul activităţilor economice desfăşurate organizat, cu încălcarea normelor sociale şi ale legilor economice, având drept scop obţinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Apariţia economiei subterane coincide cu apariţia statului şi impunerea unor reguli, norme şi legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelată cu etapele istorice ale dezvoltării statului.

Definiţia dată de economistul francez Pierre Pestieau, conform căreia economia subterană reprezintă „ansamblul activităţilor economice ce se realizează în afara legilor penale, sociale sau fiscale sau care scapă (masiv) inventarierii conturilor naţionale” (Pestieau, 1989), este considerată de specialişti ca fiind cea mai cuprinzătoare definiţie a economiei subterane.

Comerţul clandestin cu pietre preţioase şi ţesături deosebite, braconajul, distileriile clandestine sunt activităţi rămase celebre până în epoca noastră; apoi comerţul complementar, traficul de frontieră cu bunuri de larg consum ce lipseau de pe piaţa organizată în sistemul socialist şi marile afaceri, precum traficul de armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, au însoţit economia subterană pe parcursul timpului, adaptându-se realităţii imediate din fiecare perioadă.

Economia subterană este o expresie care înglobează o multitudine de termeni. Dintre termenii utilizaţi se pot aminti : sector informal, sector nestructurat, economie din umbră, economie ascunsă (invizibilă, ocultă, submergentă, ilegală, paralelă, secundară, neoficială, nedeclarată, necontabilizată), economie de cartier/regiune, contraeconomie, muncă la negru, comerţ din umbră, evaziune fiscală, spalarea banilor murdari, mită, contrabandă etc.

În sfera de cuprindere a economiei subterane au fost incluse practici foarte variate, respectiv: frauda fiscală, munca clandestină, traficul de droguri, traficul de arme, corupţia, prostituţia, dar şi o serie de activităţi casnice care sunt aducătoare de venituri neînregistrate.

În ceea ce priveşte participanţii la activităţile subterane, pot fi identificate două categorii de persoane: cele care lucrează şi obţin venituri exclusiv în economia subterană, iar cea de-a doua categorie o reprezintă persoanele ce obţin venituri atât din surse legale, cât şi din economia subterană.

Există însă urmatoarele trasaturi specifice ale economiei subterane:

- datorită motivelor fiscale este nedeclarată şi greu de cuantificat;

- dă naştere la câstiguri superioare celor legale datorită scăparii de la impozitare, în contrapartidă cu riscul existent ;

- se observă o adevarată diminuare a concurenţei şi o creştere a preţurilor, datorită riscului ridicat şi a luptei dintre participanţi;

- în sens contrar se poate observa şi o diminuare a preţurilor produselor datorită lipsei în structura preţurilor a articolelor de calculaţie supuse evaziunii fiscale (CAS) ;

- tranzacţiile se fac în numerar pentru a scăpa controlului ;

- înţelegerile între ofertanţi şi cumpăratori sunt în general secrete, neînregistrate;

- unele produse obţinute în acest circuit nu sunt utilizate şi în economia de suprafaţă (droguri).