Economia turismului - amenajări turistice în Țara Oasului

I. CONCEPTUL ,,ŢARA OAŞULUI’’

Etimologia cuvântului:

Pentru etimologia toponimului ,,Oaş’’ s-au emis mai multe ipoteze:

- după numele unui voievod local ,,Oaş’’

- awas = pădure străveche seculară

- havas = munte

- avas sau ovas = curătură, despădurire

Aspectul general al Depresiunii Oaş, cu fundul şi versanţii complet despăduriţi îndreptăţeşte explicaţia conform căreia numele Oaş vine de la termenul Avas, Ovas care înseamnă ,,curătură’’ (teren despădurit pentru a face loc culturilor cerealiere, pentru o activitate agricolă închegată).

Se mai adaugă menţiunea conform căreia în anul 1270 exista o aşezare cu numele de ,,Oaş’’, prin urmare originea toponimului poate fi explicată, fie că noţiunea de Oaş ,,curătură’’ a ajuns să se identifice cu însăşi depresiunea , deoarece populaţia efectua din cele mai vechhi timpuri ,, oaşe’’ adică luminişuri în pădure , despăduriri pentru extinderea terenului arabil s-au că întreaga depresiune a fost numită după numele principalului centru populat al Ţării Oaşului, comuna Oaş menţionată în documentele secolului al XVI şi mai târziu dispărut pentrucă nu mai este menţionat în nici un document istoric.

Ţara Oaşului în literatura de specialitate:

Prima lucrare care abordează Ţara Oaşului în mod complex , apare în anul 1964 cu titlul ,, Ţara Oaşului. Studiu de Geografie Fizică şi economică’’, reprezentând teza de doctorat a profesorului Ion Velcea . Cele trei mari capitole ale lucrării se referă la problemele legate de: condiţiile naturale, populaţia, aşezările şi aconomia Ţării Oaşului.

Aspecte geografice legate de etnii, confesiuni şi comportament electoral în Ţara Oaşului, pe parcursul secolelor XIX şi XX, sunt tratate de profesorul Ilieş Alexandru în teza sa de doctorat ,, Etnie, confesiune şi comportament electoral în Crişana şi Maramureş’’ (1998).

Lucrările din domeniul etnografiei şi antropologiei oferă o imagine de ansamblu asupra Ţării Oaşului şi a oşenilor. Lucrarea ,, Portul popular din Ţara Oaşului’ (1955) de Bănăţeanu T., cuprinde o bogată colecţie de fotografii de o valoare deosebită.

Deasemenea lucrarea ,, Ţara Oaşului. Studiu etnografic. Cultura materială, Vol. II (1975), realizată de Focşa Gheorghe, surprinde aspecte esenţiale în conturarea regiunilor de tip ,,ţară’’, cum ar fi:condiţiile naturale, ocupaţiile arhaice, tipologia gospodăriilor şi a locuinţelor, în care textele sunt însoţite de imagini grafice şi foto.

Andron I. în lucrarea sa ,,Ţara Oaşului’’(1977), expune un album de fotografii reprezentative pentru regiune, făcând foarte des comparaţii între trăsăturile oşanului în diferite ipostaze ale vieţii sale şi ale strămoşilor.

Cea mai recentă lucrare ,, Ţara Oaşului – Studiu de Geografie Regională’’ (2006) realizată de conferenţiarul Ilieş Marin, este o lucrare de o complexitate deosebită cuprinzănd numeroase suporturi grafice extrem de utile în înţelegerea aprofundată a aceste regiuni.

II. CADRUL GEOGRAFIC

Depresiunea Oaş este situată în extremitatea nord-vestică a României, la contactul dintre Câmpia Someş –Tur şi lanţul eruptiv neogen al Oaşului şi Gutâiului. Datorită poziţiei fizico- geografice, Oaşul are o natură variată, un climat continental moderat, cu porţiuni adăpostite, mai calde (prezenţa castanului comestibil – Castanea sativa), o faună şi floră mixtă panonico – dacică.

Depresiunea Oaş se află la circa 35 km de oraşul Satu-Mare şi ala circa 40 km de oraşul Baia-Mare.

Rotundă ca un medalion şi închisă din toate părţile, ca o cetate , de zidurile nu prea înalte ale lanţului vulcanic de nord-vest, Depresiunea Oaş are legături cu toate regiunile vecine. Datorită configuraţiei şi altitudinii reliefului circulaţia este uşoară nu numai în interiorul Depresiunii Oaş, spre bazinele de exploatare forestieră şi minieră din zona muntoasă, ci şi peste înşeuările din nord-est şi sud, asigurându-se astefel legătura cu Ţara Maramureşului şi cu partea centrală a regiunii(Baia Mare).

Limite

Depresiunea Oaş este bine delimitată faţă de zonele înconjurătoare. În lungul limitelor se pot deosebi sectoare în care elementele fizico-geografice cocordă perfect în delimitare regiunilor cu care vin în comtact.

Limita de nord a Depresiunii Oaş este bine definită şi ea taie transversal bazinul superior al Lechincioarei, format din Valea Mare , Valea Semănăturii şi Valea Lechincioarei. Această limită oscilează între 400 şi 500 m, delimtând o zonă de abrupturi (peste 30 de grade) faţă de zona din aval, în care se observă întrepătrunderea vegetaţiei arborescente cu cea a pomilor fructiferi.

Zona depresionară pătrunde spre nord prin valea Semănăturii; văile sunt largi, cu fundul acoperit de o cuvertură aluvio-proluvială, de unde, până la linia de contact, se pot urmări degradări de teren sub forma valurilor de alunecare vechi .

Modul de utilizare a terenurilor pune în evidenţă şi condiţiile de sol şi climă cu totul diferite.Astfel văile largi sunt bine adăpostite de culmile înalte ale Oaşului, care domină cu peste 400 m extremitatea nordică a depresiunii (Geamăna Mare, 649 m, Holmul Mare 698 m şi Caparcia, 512 m). Toate acestea au condiţionat crearea unui topoclimat, pus în evidenţă de elementele fenologice şi nume de recoltarea cerealelor şi de perioada de înflorire mai timpurie a pomilor fructiferi.

Aşadar, fixarea limitei nordice a Depresiunii Oaş, elementele orografice au imprimat un anumit caracter dezvoltării topoclimatului.

Pe latura nord-estică şi estică, contactul cu zona munţilor Oaş şi Gutâi urmează o linie sinuoasă, fiind caracterizat prin pătrunderea în interiorul depresiunii a pintenilor din zona înaltă, şi a unor largi golfuri piemontane în zona muntoasă.