Economie europeană - instituțiile Uniunii Europene

1.Structura Institutionala a Uniunii Europene

Inca de la inceputurile sale,Comunitatea a avut 4 institutii: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana, Parlamentul European si Curtea de Justitie.Procesul decisional comunitar era mai simplu:Comisia Europeana propunea,Parlamentul dadea avizul,Consiliul Uniunii Europene decidea si Curtea Europeana de Justitie dadea interpretarea legala necesara.In timp insa,pe masura ce Uniunea s-a extins iar responsabilitatile sale au crescut, institutiile europene s-au dezvoltat si au devenit mai numeroase.Alte organe comunitare au fost createprin tratate si recunoscute ca institutii:Curtea de Conturi,Comitetul Economic si Social,Comitetul Regiunilor,Banca Centrala Europeana,Banca Europeana de Investitii.Practica a imous ulterior ca si Consiliul European sa fie considerat in randul institutiilor.Aceste institutii reflecta evolutia in timp a structurii unionale europene ele fiin supuse in present unui process de reforma generat de extinderea Uniunii cu zece state in 2004 si cu alte doua in 2007,procesul neoprindu-se aici. Prezentarea Uniunii Europene din perspectiva realizarilor sale de pana acum, poate fi facuta sub multiple aspecte data fiind complexitatea evolutiei sale de-a lungul timpului.

Analiza intreprinsa se opreste cu preponderenta asupra componentei uniunii europene, a prezentarii instituiilor sale, precum si analizarea procesului decizonal la nivelul acesteia.In contextul integrarii , caracteristicile de baza ale unei constructii economice sunt reprezentate de : principiile directoare, etapele de integrare economica identificate, obiectivele economice, functiile economice la nivelul uniunii, competentele economice unionale si institutiile cu diversele lor atributii.

2.Institutiile Uniunii Europene

a.Consiliul European

Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene nu au însă decât un rol consultativ. Consiliul European este o instituţie interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe ale Comunităţilor Europene. Activitatea este reglementată în art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileşte liniile şi obiectivele politice fundamentale, având deci competenţe directoare. În cazuri exceptionale solutioneaza problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial. In cea mai mare parte însa Consiliul se ocupa cu probleme privitoare la cadrul si perspectivele generale de evolutie ale Uniunii Europene. O alta importanta sfera de activitate o constituie politica externa si de securitate comuna, coordonata de sefii de stat şi de guvern la întalnirile la nivel inalt. Consiliul European nu are dreptul sa ia decizii cu efect juridic, are, totuşi, un drept directiv. Rezultatele consultarilor sunt consemnate în Concluziile presedintiei, care, apoi, sunt puse în practica de celelalte institutii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotarari, trebuie sa gaseasca pentru formularea concluziilor trase o solutie de compromis. Consiliul European a fost infiintat in urma hotararii conferintei la nivel inalt de la Paris din 10 decembrie 1974, pentru a asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitatilor Comunitatilor si a cooperarii politice. Pentru prima oara s-a intalnit Consiliul European la Dublin in 1975.

Mai este cunoscut sub denumirea de Summit-ul European de aceea aceasta institutie este un tip de reuniune. Consiliul European se intruneste de cel putin doua ori pe an. Sedintele se desfasoara, de obicei, la jumatatea si la sfarsitul duratei fiecarei presedintii. În afara de acestea mai are loc o întalnire speciala la nivel înalt, în care sunt discutate temele cele mai importante. Presedintia Consiliului European se schimba o data la sase luni, din randul sefilor de stat si de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rotatie în care se tine cont atat de ordinea alfabetica, cat si de populatia si marimea tarilor membre. Tara care detine presedintia în Consiliul de Ministri o preia automat si pe cea din Consiliul European, devenind, astfel, gazda acestuia. Presedintia Consiliului European ofera statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls national propriu si de a-l pune în practica prin mijloacele diplomatice existente. Sedintele Consiliului European nu sunt publice. Totusi, acesta raporteaza, în scris, Parlamentului European rezultatele sedintelor avute. Acest lucru confirma caracterul interguvernamental al Consiliului European.