Efectele Crizei Financiare Asupra Sistemelor de Asigurări Sociale

Introducere

Economia mondială trece în aceste momente prin cea mai aspră criză economică din ultimii 50 de ani, o criză ce se resimte pe toate planurile afectând stabilitatea pe termen lung a multor state. Criza ipotecară apărută în SUA în anul 2007, datorită efectelor globalizării, s-a răspândit şi în alte zone, transformându-se într-o criză globală şi aruncând o mare parte din statele lumii într-o recesiune dură. Criza a avut un impact negativ şi asupra sistemelor de asigurări sociale, printre statele cele mai afectate de criză fiind România, SUA şi Japonia.

În România efectele crizei s-au tradus în deficite uriaşe atât la bugetul de stat cât şi la bugetul asigurărilor sociale de stat şi într-o rată a şomajului record. Măsurile adoptate de guvern s-au axat în rpicipal pe reducerea defictului bugetar şi în plan secundar pe prevenirea creşterii/reducerea ratei şomajului.

În Statele Unite criza s-a resimţit cel mai profund, deficitul bugetar s-a triplat iar rata şomajului s-a dublat într-o perioadă de mai puţin de doi ani, fondurile de pensii şi-au pierdut din valore, cotaţia anumitor fonduri scăzând cu până la 25%, iar rata şomajului ridicată a forţat multe persoane să se pansioneze anticipat punând o presiune şi mai mare asupra fondurilor de pensii. Pentru a stimula economia, guvernul american a instituit o serie de programe a căror scop principal este crearea de noi locuri de muncă şi încurajarea consumului.

Criza în Japonia s-a manifestat iniţial sub forma scăderii exporturilor şi a consumului, drept consecinţă economia a început să stagneze şi rata şomajului a atins nivele întâlnite doar în primii ani de după al II-lea război mondial. O mare parte din muncitorii temporari au devenit redundanţi, fapt ce a reprezentat o problemă socială uriaşă, mare parte din aceştia întâlnind dificultăţi în stisfacerea nevoilor de bază fiindcă nu erau acoperiţi de asigurarea împotriva şomajului. În acest sens măsurile adoptate de guvernul japonez s-au concentrat în special pe stimularea creării de noi locuri de muncă, creşterea gradului de acoperire a asigurării de şomaj, relaxarea criteriilor necesare pentru a putea participa la sistemul de asigurări de şomaj şi creşterea gradului de protecţie oferit de sistemul de asigurări sociale în general.

1. România

1.1 Efectele crizei

Deşi criza financiară a pătruns în România relativ târziu, abia după a II-a jumătate a anului 2008, spre deosebire de alte state, ea s-a făcut simţită imediat. Cele mai afectate sectoare au fost: industria, construcţiile şi activitatea de creditare. Criza din aceste sectoare a afectat în mod negativ PIB-ul. În primul trimestru al anului 2009 PIB-ul a scăzut cu 2,6% faţă de trimestrul precedent şi cu 6,4% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008. Trimestrul IV al anului 2008 a înregistrat la rândul său o scădere a PIB-ului de 3,4% faţă de timestrul precedent în timp ce în trimestrul II al anului 2009 PIB-ul a scăzut cu 1,1% faţă de trimestrul I şi cu 8,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008.

Scăderea PIB-ului a aruncat România în recesiune, fapt ce a avut repercursiuni asupra întregii economii ducând la creşterea deficitului bugetar, şi a ratei şomajului. Astfel dacă la nivelul anului 2008 deficitul bugetar era de aproximativ 4,8% din PIB, adică 24,655 miliarde lei, acesta a urcat în 2009 la 7,3% din PIB, aproximativ 36 miliarde lei. În 2010 a avut loc o uşoară scădere a deficitului până la 6,58% din PIB.

Şi bugetul asigurărilor sociale de stat a fost afectat de criză, fiecare an aducând un nou deficit record, raportat la ultimii 7 ani. Astfel la nivelul anului 2008 deficitul bugetului asigurărilor sociale era de aproximativ 3,6 miliarde lei, acesta crescând semnificativ până la valoarea de 7,4 miliarde lei în 2009 respecitv 9 miliarde lei în 2010. Dacă deficitele pe 2008 şi pe 2009 au fost acoperite prin viramente de la bugetul de stat, adâncind şi mai mult deficitul de la bugetul general, pentru acoperirea defictului din 2010 guvernul s-a vaăzut nevoit să apeleze la instituirea măsurilor de austeritate, care se estimează că vor acoperi aproximativ 65% din deficit, şi la surplusurile ce se stimează că vor fi obţinute în anul 2011.

În ceea ce priveşte rata şomajului, ca urmare a efectelor crizei, aceasta a cunoscut cea mai rapidă creştere din ultimii ani, ajungând de la 3,7%, cât era la începutul crizei, până la un maxim de 8,4 % în primele luni ale anului 2010. Diferenţiat pe nivelul de instruire, categoria cu cea mai rapidă creştere este cea a absolvenţilor de studii superioare, numărul şomerilor crescând de la 9.552 la începutul crizei în iunie 2008 la aproape 52.000 în noiembrie 2010, adică cu aproape 554%. Pe de altă parte categoria cu cea mai lentă creştere a ratei şomajului este cea a absolvenţilor de studii primare, gimnziale si profeisonale, numărul şomerilor crescând cu 159%, de la 278.036 în iunie 2008 la 441.015 în noimebrie 2010. Numărul mare de şomeri a avut la rândul său efecte negative asupra bugetului asigurărilor sociale şi astfel în mod indirect asupra întreg sistemului de asigurări sociale, prin creşterea cheltuielilor, reprezentate de indemnizaţiile de şomaj plătite, cât şi prin reducerea veniturilor încasate buget, reprezentate prin contribuţiile muncitorilor.