Efectele economice ale formării și funcționarii monopolurilor

INTRODUCERE

In economia de piata, toate procesele economice, respectiv, toate actiunile agentilor economici, se desfasoara in conditii de concurenta. Aceasta este regulatorul mecanismului pietei, motorul dezvoltarii vietii economice, care pune in miscare tot sistemul de legaturi dintre agentii economici si care transmite acestora cerintele legilor economice obiective, sanctionand mai mult sau mai putin sever nerespectarea sau incalcarea acestora.

Piaţa cu concurenţă perfectă este un tip ideal de piaţă. Este greu, dacă nu imposibil, de găsit în realitate. Metodologia de analiză ştiinţifică este însă astfel construită încât studiază mai întâi situaţiile perfecte din punct de vedere al condiţiilor care le caracterizează, trage concluziile ce se impun, după care trece la analiza situaţiilor din realitate şi compară cu ce se deosebesc acestea de cazul ideal.

Concurenta imperfecta desemneaza o situatie de piata când agentii economici, ofertanti sau cumparatori sunt capabili prin actiunile lor sa influenteze pretul produselor. În cazul ei, una sau mai multe premise ale concurentei perfecte sunt încalcate.

Concurenta de monopol este o forma a concurentei imperfecte in care piata unei industrii este dominata de un singur producator, care in relatiile cu consumatorii isi impune conditiile de pret sau de calitate. Concurenta de monopol este impropriu numita concurenta, deoarece monopolul, ca singur producator – vanzator in ramura, elibera libera concurenta, instaurand dominatia absoluta a producatorului asupra cumparatorului.

Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă de elemente monopoliste care iau naştere şi se dezvoltă pe un fond general de concurenţă, în România inainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se formase un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea proprieţăţii private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară şi să se dezvolte sistemul concurenţial.

Cap. 1 Concurenta si tipurile de piete. Abordare teoretica.

1.1 Concurenta si formele ei

In economia de piata, toate procesele economice, respectiv, toate actiunile agentilor economici, se desfasoara in conditii de concurenta. Aceasta este regulatorul mecanismului pietei, motorul dezvoltarii vietii economice, care pune in miscare tot sistemul de legaturi dintre agentii economici si care transmite acestora cerintele legilor economice obiective, sanctionand mai mult sau mai putin sever nerespectarea sau incalcarea acestora.

Conceptual, concurenta este o confruntare specifica dintre agentii economici, in vederea obtinerii unor conditii mai bune de productie si desfacere, de efectuare a operatiilor banesti sau a altor activitati economice, in scopul obtinerii de cat mai multe avantaje. Concurenta are loc intre agentii economici pentru atragerea de partea lor a clientelei, si pentru a avea acces in conditii avantajoase la factorii de productie. Concurenta este de fapt o lupta, o competitie intre agentii economici, din care ies invingatori cei mai buni.

Concurenta, prin efectele pe care le declanseaza, se poate situa printre legile cele mai importante ale reglarii vietii economice si ale progresului tehnico-economic al societatii.

Concurenta desemneaza o anumita situatie a pietei in functie de o serie de variabile:

- numarul si puterea economica a vanzatorilor si cumparatorilor;

- gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac o nevoie umana;

- gradul de transparenta a pietei;

- gradul de mobilitate a factorilor de productie;

- facilitati sau restrictii la intrarea in ramura;

- gradul de libertate al formarii preturilor;

- raportul dintre cerere si oferta etc.

In functie de continutul si modul de manifestare a acestor elemente, se diferentiaza si mecanismele concurentiale de la o etapa la alta, de la o tara la alta. Astfel, se disting, din acest punct de vedere, doua tipuri de concurenta: concurenta perfecta si concurenta imperfecta. (Ploae, V., “Economie politica”, Editura EX PONTO, Constanta, 1999)