Efectele economice ale formării și funcționării monopolurilor

În economia de piață, toate procesele economice, respectiv, toate acțiunile agenților economici, se desfășoară în condiții de concurență. Aceasta este regulatorul mecanismului pieței, motorul dezvoltării vieții economice, care pune în mișcare tot sistemul de legături dintre agenții economici și care transmite acestora cerințele legilor economice obiective, sancționând mai mult sau mai puțin sever nerespectarea sau încălcarea acestora.

Considerații economice, dar și morale, ne îndeamnă de regulă să considerăm competiția economică liberă, fără bariere de intrare sau la ieșire, în termeni de specialitate numindu-se competiția perfectă. 1Piaţa cu concurenţă perfectă este un tip ideal de piaţă. Este greu, dacă nu imposibil, de găsit în realitate. Metodologia de analiză ştiinţifică este însă astfel construită încât studiază mai întâi situaţiile perfecte din punct de vedere al condiţiilor care le caracterizează, trage concluziile ce se impun, după care trece la analiza situaţiilor din realitate şi compară cu ce se deosebesc acestea de cazul ideal. Concurența imperfectă desemnează o situație de piață când agenții economici, ofertanții sau cumpărătorii sunt capabili prin acțiunile lor să influențeze prețul produselor. În cazul ei, una sau mai multe premise ale concurenței perfecte sunt încălcate. Concurența de monopol este o formă a concurenței imperfecte în care piața unei industrii este dominată de un singur producător, care în relațiile cu consumatorii își impune condițiile de preț sau de calitate. Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă de elemente monopoliste care iau naştere şi se dezvoltă pe un fond general de concurenţă, în România înainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se formase un sistem monopolist din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea proprieţăţii private a început să apară și să dezvolte sistemul concurențial.

1David Voiculescu Competiție și Competitivitate”, Editura Economică, 2001, pg. 77

Capitolul I- Concurența și tipuri de concurență

1.1.Concurența: Principii generale și formele ei

Conform Dicționarului Explicativ, concurența este: “Trăsătura generală a economiei de piață, care reflectă rivalitatea, disputa dintre agenții economici de a produce și vinde bunuri și servicii similare sau substituibile în condițiile cele mai avantajoase pentru ei.”2

Așsadar, CONCURENȚA reprezintă rivalitatea economică între industriași, bancheri, comerciați, prestatori de servicii pentru a atrage de partea lor clientela consumatoare prin prețuri convenabile, prin calitatea mai bună a mărfii, în vedrea obținerii de profit mare și sigur.

Concurenţa este însă o confruntare deschisă, loială, în cadrul căreia unităţile eco nomice, în calitatea lor de vânzători, învaţă, printr-un proces continuu de “tatonări şi erori”, să-şi îmbunătăţească situaţia.

Scopul Legii Concurenței este acela de a proteja, menține și stimula concurența în beneficiul consumatorilor și pentru crearea condițiilor de analiză pe baza unor principii a comportamentului agenților economici. Această lege asigură protecția concurenței, nu a concurenților. Protejarea concurenței conduce la avantaje atât pentru consumatori, cât și pentru firmele eficiente, în timp ce protejarea concurenților duce la ineficiența și privilegiu.

Adoptarea Legii concurenței nr.21/1996, a reprezentat un pas decisiv în nominalizarea comportamentelor în economie prin definirea regulilor de comportament și stabilirea modalităților de apărare, legislația privind concurența urmând, linia legislației Comunității Europene.3

Această lege interzice practicile anticoncurențiale, ca de exemplu orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practice concentrate, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea concurenței pe piața românească, folosirea în mod abuziv a unei poziții pe piață. Legea interzice, de asemenea, concentrările economice care, având ca efect crearea unei poziții dominante, conduc la rastrângerea sau înlăturarea semnificativă a concurenței, formându-se astfel o piață cu concurecță perfectă.

2 DEXonline

3 Raluca Vasiliu “Concurența și ajutorul de stat”, Editura Tribuna Economică, 2009, pg. 13

Adesea, concurenţa este considerată calea de satisfacere a intereselor tuturor participanţilor la viaţa economică, făcând posibil ca în societate să se producă numai ce şi cât este necesar, cerut şi dorit de consumatori, la cele mai scăzute costuri posibile, concurenţa asigură satisfacerea în cât mai mare măsură a nevoilor consumatorilor.