Efectele negative ale protecționismului

I. Introducere

Protectionismul este un tip de politica comerciala general practicata care se caracterizeaza prin masuri de protectie ale produselor indigene prin restrictionarea accesului produselor straine pe piata interna. Masurile protectioniste filtreaza efectele nedorite pe care economia si piata mondiala le pot avea asupra unei economii nationale.

Majoritatea tarilor lumii adopta masuri de politica protectionista pentru protejarea anumitor sectoare.Trebuie facuta diferenta dintre masurile protectioniste justificate,dictate de necestatea sustinerii intereselor producatorilor si consumatorilor autohtoni si protectionismul excesiv,care se bazeaza pe forta economica a statelor puternice de a impune celorlalte tari conditii nefavorabile.

Protectionismul apare prin metode precum: suprataxe,taxe statistice, taxe portuare, impozite pe cifra de afaceri,depuneri prealabile în valuta,interdictii,limitari voluntare ale exportului.

Nu exista nicio indoiala ca protectionismul costa. Ceea ce nu este foarte clar este cat costa si cine plateste. Si in timp ce protectionismul - o politica de pe urma careia rezulta mai multe pierderi decat castiguri pentru marea majoritate - este in plina desfasurare , unii indivizi sau unele grupuri castiga din practicarea lui.

Pentru determinarea costurilor implicate in adoptarea acestui tip de politica s-au efectuat si cateva studii. Spre exemplu, in urma unui studiu efectuat in SUA s-a ajuns la conlcluzia ca preturile bunurilor importate au crescut cu 20%, iar preturile bunurilor nationale au crescut in prima faza cu 10% apoi cu 14% datorita lipsei competiei. Un studiu efectuat in 203 tari de catre Comisia Internationala a Comertului care tintea 5 industrii principale, a ajuns la concluzia ca protectionismul nu este o maniera eficienta de a stimula productia interna. La nivelul subgrupurilor, protectiunismul are impact in principal asupra consumatorului. Spre exemplu, restrictiile impuse la importurile de automobile, haine sau zahar i-au costat pe americani 14 milioane de UDS in 2004. Pentru familiile care aveau venituri sub 10.000 USD, 23% din banii cheltuiti reprezentau taxa impusa pentru produs, pe cand pentru familiile cu venituri de peste 60.000 USD doar 3% din banii cheltuiti reprezentau acest lucru. De asemenea s-a estimat ca protectionismul in industria textilelor sacrifica 9% din bugetul familiilor sarace, iar in SUA cotele impuse la produsele textile importate iau din veniturile familiilor sarace un procent de 3,6%, in comparatie persoanele cu venituri peste medie unde aceste taxe reprezinta doar 0,3% din veniturile disponibile.

Costurile protectionismului nu se rezuma insa numai la costuri exprimate in bani precum cresterea preturilor de exemplu, ci implica mai multe costuri indirecte. Proctectionismul distruge locuri de munca in loc sa creeze, deci ne confruntam cu un cost al joburilor. Calitatea produselor s-ar putea de asemenea sa fie pusa in pericol, daca bunurile de calitate superioara devin mai putin disponibile sau dispar complet de pe piata datorita interventiei de natura protectionista. Sunt incalcate de asemea si drepturile individului din moment ce consumatorii si producatorii – cumparatorii si vanzatorii- intra mai greu unii in contact cu ceilalti. Un alt cost implicat este cel al administrarii acestei politici, intrucat cei ce-l dirijeaza trebuiesc platiti, din banii consumatorilor, evident. Si din moment ce protectionismul creste preturile, reduce calitatea produselor si presupune noi cheltuieli administrative, inseamna ca reduce in general standardul de viata.

II. O scurta istorie a protectionismului

Experienta anilor 1930

In anul 1929 Congresul Statelor Unite ale Americii a inceput sa lucreze la conceperea unei politici comerciale prin care sa creasca substantial cotele la importuri chiar inainte ca piata sa se afle in colaps. Adoptarea tarifului Smoot-Hawley in iunie 1930 – in ciuda obiectiilor facute de majoritatea economistilor – a provocat multiple conflicte la nivel global. O conferinta organizata de Liga Natiunilor in anul 1930 a declarat inutilitatea protectionismului, anticipand o serie de efecte negative. In anul 1931, era imposibil sa nu fie sesizat faptul ca schimburile comerciale se deteriorasera la nivel global, si mai mult, haosul deja se instalase. Protectionismul, in loc sa fie raspunsul la intrebarile pe care economistii si le adresau cand venea vorba de protejarea pietei si de echilibrarea balantei de plati, confrunta statul numai cu situatii negative. Un numar mare de tari a caror moneda se afla in plin proces de devalorizare, si-au insusit acest tip de politica, impunand restrictii la import sau crescand vizibil tarifele si cotele pentru produsele straine. In lipsa unei politici monetare independente, tarile care isi pastrau cursul monedei fix in raport cu aurul, erau inca mai determinate sa restrictioneze schimburile comerciale, mai ales daca moneda unui anumit partener comercial se devalorizase. Volumul schimburilor comerciale a scazut in proportie de 25% intre anii 1929 si 1933. Cauza principala: impunerea barierelor tarifare ridicate. In Statele Unite ale Americii noile niveluri ridicate ale tarifelor au crescut rata medie a taxelor platite la import de la 40% - un nivel deja crescut - la 47%.