Efectele și riscurile asigurărilor

Efectele financiar-valutar ale reasigurarilor

Reasigurarea influenteaza nu numai rezultatele financiare ale asiguratorului, contribuind la stabilizarea acestora, dar si piata capitalurilor de imprumut si balanta de plati a tarii. Efectele financiar-valuatare ale reasigurarii au capatat dimensiuni din ce in ce mai mari o data cu dezvoltarea operatiilor de reasigurare. Intr-adevar, in secolul nostru, si mai cu seama in ultimele sale decenii, paralel cu piata asigurarilor si in stransa legatura cu acestea, s-a format o veritabila piata a reasigurarilor.

Oferta de cedare in reasigurari vine atat din partea societatilor de asigurare directa, care vor sa-si omogenizeze riscurile contractate, cat si din partea societatilor de reasigurare, care retrocedeaza o parte din riscurile acceptate in reasigurare pana isi retrctureaza si ele propriile portofolii. Cererea de primire in reasigurare provine din partea societatilor de reasigurare, ca si a societatilor de asigurare. Este de precizat ca la cererea si la oferta de reasigurari participa, alaturi de societatile de asigurare si reasigurare, si intermediarii, care faciliteaza plasarea riscurilor disponibile.

Piata reasigurarilor este considerata de unii specialisti drept o piata de asigurare de gradul II, care leaga pe reasigurati (cedenti) de reasiguratori. Deosebirea dintre cele doua piete consta in aceea ca, la operatiile care se negociaza pe piata reasigurarilor, asiguratii nu participa, desi acestea se refera la propriile lor riscuri. Chiar dupa cedarea catre reasiguratori e unei parti a riscurilor subscrise de asiguratori, asiguratii raman legati de partenerii lor de contract, adica de asiguratori ; ei nu intra in contact cu reasiguratorii si nu pot formula pretentii fata de acestia la producerea riscului asigurat.

Dupa opinia unor specialisti, reasigurarea se aseamana cu rescontul bancar. Banca comerciala, care ofera bancii centrale efecte comerciale spre rescontare, face acest lucru din dorinta de a schimba structura activelor sale: in locul creantei scadente peste o anumita perioada de timp, doreste sa primeasca imediat echivalentul acesteia in bani lichizi. Reasiguratul (cedentul), care ofera riscuri spre reasigurare, este animated aceeasi dorinta, si anume de a schimba structura actuala a portofoliului sau, prin cedarea unor riscuri reasiguratorilor si achizitionarea altora in schimb.

Intre cele doua genuri de operatii exista insa si deosebiri : banca centrala, care resconteaza efectele prezentate de o banca comerciala, este achizitorul de ultima instanta al creantelor in discutie; in schimb, societatea de reasigurare, care primeste riscuri in reasigurare de la asiguratorul direct, nu incheie lantul operatiilor de reasigurare, ea putand sa cedeze riscurilor achizitionate de la asiguratorii directi, iar reasiguratorii dobanditori ai riscurilor respective le pot retrocede altora.

Asigurarea exercita inainte de toate o influenta favorabila asupra asigurarii. Faptul ca reasiguratorii accepta cu promptitudine oferta de cedare de riscuri primita din partea asiguratorului, incurajeaza pe acesti din urma sa-si extinda activitatea si sa contracteze riscuri de valori tot mai mari, carora fara reasigurare nu le-ar putea face fata.

Reasigurarea influenteaza pozitiv si comportamentul asiguratilor. Stiind ca riscurile lor, protejate printr-un contract incheiat cu o societate de asigurari, sunt agreate de reasiguratoti, agentii economici sunt incurajati sa-si extinda activitatea, sa se lanseze in afaceri de dimensiuni mai mari si mai riscante.

Extinderea activitatii de asigurare, la adapostul oferit de societatile de reasigurari, se traduce prin cresterea volumului primelor incasate de societatile de asigurari. Prezenta societatilor de reasigurari pe piata poate, insa, sa incurajeze intreprinderile care fac parte dintr-un grup industrial sa-si creeze propria lor organizatie de asigurari si sa renunte la serviciile unei societati de asigurari din afara grulului. Avantajul realizat de grupul industrial-economia de prime-devine dezavantajul societatilor de asigurari din afara grupului. Organizatiile de asigurari create in cadrul unor grupuri industriale se vor adresa societatilor de reasigurari pentru a-si plasa riscurile excedente. Cu alte cuvinte, prin crearea de organizatii de asigurari captive se produce o diminuare a incasarilor pe piata asigurarilor si o crestere a acestora pe piata reasigurarilor.

Cand o societate de asigurari si alta de reasigurari se afla in relatii de afaceri stranse si de data mai veche, acestea din urma poate influenta in mod direct activitatea partenerei sale. Astfel, o societate de reasigurare puternica si cu o bogata experienta in materie poate sa acorde asistenta tehnica societatii de asigurari la evaluarea riscurilor ce i-au fost oferite spre contractare, la estimarea daunelor in caz de sinistru, ca si la organizarea activitatii acesteia. La cerere, societatea de reasigurari poate trimite specialisti sa asiste la desfasurarea de negocieri privind unele contracte de asigurare mai importante, purtate de societatea de asigurari cu unii asigurati.

Asistenta tehnica si sprijinul logistic, pe care o societate de reasigurari le acorda unei societati de asigurare, reflecta interesul profund pe care reasiguratorul il manifeste fata de bonitatea riscurilor ce vor face obiectul reasigurarii, mai ales in cazul formulei cota-parte. Cunoscand din prima sursa caracteristicile riscurilor pe care le va primi in reasigurare, reasiguratorul va fi sigur ca nu se aventureaza in operatii necunoscute si neeficiente.

Societatile de reasigurari influenteaza societatile de asigurari in mod direct si sub raport financiar. Astfel, reasiguratul (cedentul) isi rezerva dreptul ca, la transmiterea primelor de asigurare aferente riscurilor cedate in reasigurare, sa retina o parte din acestea pentru constituirea rezervei tehnice. Aceasta rezerva reprezinta un fel de avans al reasiguratorului in contul daunelor care vor cadea in sarcina sa. La rezerva tehnica reasiguratul calculeaza o dobanda in favoarea reasiguratorului, dar rata acesteia este sub nivelul pietei. Diferenta dintre dobanda practicata pe piata si cea platita reasiguratorului se reflecta favorabil in rezultatele financiare ale reasiguratului.