Efectele Sociale ale Globalizării

INTRODUCERE

Cuvântul „globalizare” stă pe buzele tuturor; a devenit rapid lozinca, incantaţie magică, paşaportul capabil să deschidă porţile tuturor misterelor prezente şi viitoare. Pentru unii „globalizarea” este ceva ce trebuie să realizăm neaparat dacă vrem să fim fericiţi; pentru alţii, sursa nefericirii noastre rezidă tocmai din „globalizare”. Este sigur însă pentru toată lumea ca „globalizarea” reprezintă destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toţi în egală măsură şi în acelaşi mod. Toate cuvintele „la modă” au aceeaşi soarta: cu cât aspiră să desluşească mai multe experienţe, cu atât devin mai opace. Cu cât mai numeroase sunt adevărurile pe care le elimină şi le înlocuiesc, cu atât mai rapid acestea se transformă în canoane tabu. Practicile umane pe care conceptul de globalizare încerca să le denumească iniţial nu mai prezintă importanţă, acum termenul pare să explice „schimbări ale materiei”, calitatea „lumii înconjurătoare”, pe care le invocă atunci când vrea să îşi probeze trăinicia în faţa îndoielii.

„A fi local într-o lume globalizată este un semn de inadecvare socială şi de degradare...”

1. GLOBALIZAREA - NOŢIUNI GENERALE

Secolul 20 reprezintă perioada cea mai dinamică şi mai densă în derularea unor fenomene contradictorii şi complexe care au avut consecinţe sau efecte în plan economic, social, politico-militar etc.

Secolul 20 este analizat ca fiind secolul extremelor în care omenirea a realizat cele mai spectaculoase evoluţii (reuşind să comprime timpul şi să scurteze distanţele) cunoscând cel mai ridicat nivel de dezvoltare economico-cultural. Este totodata şi secolul în care sute de mii de oameni au fost victimele unor fenomene globale: războiul, “revoluţiile din domeniul economic, politic, ştiinţific şi tehnic” dar şi a intoleranţelor ideologice sau ale sărăciei cronice.

Astazi, globalizarea înseamna “lumea în mişcare”. Globalizarea este un concept abstract, deoarece aceasta nu se referă la un “obiect concret” nefiind pus în evidentă de dimensiunile sale fireşti, uşor identificabile prin unităţi de masură consacrate. Putem spune că nu există nici un indicator sau indice statistic obţinut prin calcule matematice care să poata cuantifica dimensiunea acestui fenomen. Datorită acestui fapt, fenomenul nu este nici usor de definit.

Termenul “globalizare” a apărut la sfârşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. Marshall McLuhan, Univ. din Toronto şi specialistul american în “problemele comunismului”, Zbigniew Brzezinski, Univ. Columbia. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia “stat global”.

Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961. În literatura de specialitate există numeroase definiţii ale acestui fenomen contemporan.

Definiţii ale globalizării

În Dicţionarul de Economie, globalizarea este definită ca fiind modalitatea sau sistemul de receptare şi abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane,determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice, etc. şi preconizarea soluţionarii lor într-o largă perspectivă de către comunitatea internaţională. Într-o astfel de viziune globalistă, ansamblul dobandeşte proprietăţi sau insuşiri pe care componentele nu le posedă. Abordarea globalistă în domeniul economico-social a fost initiat de Clubul de la Roma, organism apolitic, fondat în 1968, pentru care problematica mondială a devenit o preocupare emblematică. Putem enumera astfel, următoarele definiţii:

Definiţia bunului-simţ comun: Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde înţeleg să accepte ceea ce-i aseamănă, punând în surdină ceea ce-i separă.

Definiţia pozitivă: Globalizarea este un proces de tranziţie care include toate formulele de organizare socială ca finalitate atât a tranziţiei postcomuniste, cât şi a celei postcapitaliste, adică exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranziţia globală

Definitia conventionalistă: Globalizarea este noua ordine econo¬mică şi politică a lumii, ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de guvernanţa globală.

Definitia deschiderii: Globalizarea este expresia unui sistem al lumii în cel mai înalt grad de integrare şi deschis permanent integrării.

Definiţia principială:Globalizarea este un sistem în care funcţia-obiectiv vizează întregul cu scopul de a elimina adversitatea, iar con¬curenţa, de a genera distrugere creatoare.

Definiţia teleologică: Globalizarea este o potenţialitate şi o tendenţialitate a structurilor coerente ale lumii, ca materializare progresivă a raţio¬nalităţii şi raţiunii umane universale.

Definitia instrumentală: Globalizarea este procesul de ordonare a lumii, ca îndepărtare de haos, bazându-se pe tehnologie occidentală, finanţe per¬misive şi informaţii libere, adică liberaliza¬rea accesului la randament şi modernitate, la acumularea de bogăţie şi la putere.

Definiţia integratoare: Globalizarea este procesul de funcţio¬nalizare a economiei globale, care, în cadrul societăţii globale, devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale.

Globalizarea înseamnă de fapt creşterea inter¬conexiunilor dintre societăţi, astfel încât evenimentele ce se petrec într-o anumită parte a lumii influenţează într-o tot mai mare măsură oameni şi societăţi situate la mare distanţă, într-o altă parte a lumii. O lume globalizată este una în care evenimentele politice, economice, culturale şi sociale devin din ce în ce mai interconectate, precum şi una în care aceste evenimente au un impact mai puternic. Cu alte cuvinte, societăţile şi comunităţile umane sunt afectate într-o manieră tot mai extinsă şi, totodată, tot mai profundă de evenimentele ce se produc în alte societăţi şi comunităţi şi care în mod convenţional pot fi împărţite în trei tipuri: sociale, economice şi politice. Părăsim progresiv o lume în care economiile naţionale erau relativ izolate între ele prin bariere ridicate în calea fluxurilor comerciale şi investiţionale transfrontaliere, prin distanţe fizice, diferenţe de fus orar şi de limbă, prin reglementări guvernamentale, sisteme culturale şi medii de afaceri diferite, pentru a ne îndrepta spre o lume în care economiile naţionale fuzionează într-un imens sistem economic interdependent.