Eficiența economică a investițiilor în comerțul cu amănuntul

Prin eficienţa economică a investiţiilor se înţelege relaţia care se stabileşte între nivelul rezultatelor economice în urma desfăşurării procesului investiţional, pe de o parte, şi cantitatea şi structura efortului, ca generator de efecte, pe de altă parte.

În categoria eforturilor se cuprind: eforturile care se referă la procesul investiţional (valoarea investiţiei, volumul lucrărilor de construcţii-montaj, numărul de utilaje şi de personal atrase în procesul investiţional), dar şi cele referitoare la procesul de producţie (costurile de producţie, cheltuielile materiale, numărul salariaţilor etc.).

În aprecierea eficienţei economice a investiţiilor, eforturile se pot referi numai la activitatea de investiţii, la activitatea de producţie sau la ambele.

Un rol deosebit de important în aprecierea eficienţei economice a investiţiilor îl au efectele economice. Acestea pot fi: directe (rezultatele imediate obţinute în urma procesului investiţional); indirecte (care apar la utilizatorul rezultatelor procesului investiţional).

Efectele economice ale procesului investiţional (ca de altfel, ale oricărei activităţi economice) se mai pot clasifica în: efecte brute (spre ex., valoarea producţiei, veniturile anuale); efecte nete (spre ex., profiturile).

Eficienţa economică a investiţiilor nu poate fi tratată izolat de celelalte activităţi economice. Ea este o parte componentă, o latură esenţială a întregii activităţi economice şi are o relevanţă deosebită în modul de concepere şi de realizare a lucrărilor ce contribuie la evoluţia produsului social. Eficienţa economică a investiţiilor se determină printr-o abordare complexă şi sistemică, urmărind multiplele legături şi interdependenţe ale proceselor economice. Activitatea investiţională se află în strânsă corelaţie cu cererea pieţei. Fundamentarea investiţiilor trebuie să se axeze pe perioadele trecute, pentru a asigura o durată cât mai lungă şi cât mai eficientă a obiectului investiţiei. De aici reiese legătura strânsă cu factorul timp.

Este de menţionat şi problema raportului dintre factorii eficient şi optim. Dacă activitatea economică livrează nişte efecte ce predomină eforturile respective, această activitate este eficientă. De obicei, multitudinea proceselor economice permite organizarea mai multor activităţi economice alternative. Fiecare este caracterizată printr-un nivel anumit de eficienţă. Toate activităţile economice pot fi rânduite în ordinea de creştere a eficienţei lor. Dacă a fost selectat întregul complex de activităţi economice similare, activitatea ce ne asigură cel mai înalt nivel de eficienţă va fi considerată optimă.

Aşadar, se ajunge la două concluzii:

1. activitate optimă este aceea care se dovedeşte mai eficientă;

2. noţiunea de optim este relativă, existând un optim relativ pentru fiecare situaţie economică.

Făcând parte din totalul proceselor economice, investiţiile sunt estimate în mod similar. Diferenţa apare din faptul că cheltuielile sunt divizate în trei faze ale procesului de investiţii. Iar veniturile provin numai dintr-o fază - faza de exploatare. Spre deosebire de cheltuielile procesului de producţie, aici apare o gamă mult mai vastă de cheltuieli. Trebuie ţinut cont de cheltuielile fazelor anterioare fazei investiţionale. Tot aici apare un alt specific al proceselor de investiţii - intervale mari de timp între momentul cheltuielilor şi apariţia primelor venituri.

Evaluarea eficienţei economice a investiţiilor se realizează, ca şi eficienţa economică în general, cu ajutorul unui sistem de indicatori. Acest sistem este diferit dacă evaluarea se face: la nivel microeconomic (la nivelul agentului economic sau la nivelul obiectivului de investiţii) sau la nivelul macroeconomic (la nivelul economiei naţionale).

Capitolul 1

Prezentarea elementelor teoretico-metodologice

1.1. Documentare

Comerţul cu amănuntul este un domeniu care include toate activităţile în vânzarea bunurilor şi serviciilor direct către consumatorii finali, pentru a fi folosite în scop personal şi nu în interes de afaceri, el reprezentând veriga intermediară cea mai importantă în circuitul comercial al produselor. Comerţul cu amănuntul acoperă toată gama produselor ce se comercializează şi se realizează de foarte multe organizaţii - producători, angrosişti etc.- , dar ponderea activităţii acestei forme de distribuţie este realizată de detailişti, care prin specificul activităţii lor obţin profituri numai prin activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor către consumatorii finali.

Principalele formele de vânzare în comerţul cu amănuntul se realizează prin magazine, în ultimii ani apărând şi alte forme de vânzare cu amănuntul, prin poştă, prin telefon, la domiciliu, sau prin mijloace electronice de vânzare.

Un produs nu-şi poate îndeplini rolul, raţiunea de a fi, decât în momentul în care intră în consumul final, satisfăcând nevoia consumatorului care l-a cumpărat. Drumul mărfurilor de la producător până la consumator nu este nici simplu, nici scurt şi nici ieftin. Ca urmare, legătura dintre producţie şi consum a dus la accentuarea diversificării producţiei, a creşterii consumului şi a dezvoltării relaţiilor de piaţă astfel încât activitatea de distribuţie a cunoscut o dezvoltare rapidă, în prezent fiind una dintre cele mai dinamice activităţi.

În ultimele decenii, procesul de distribuţie prin comerţul cu amănuntul a cunoscut schimbări profunde, fie că este vorba de supermagazine, hipermagazine, magazine discount, sau magazine universale şi magazine specializate, amploarea comerţului cu amănuntul reprezentând în Europa peste 60% din totalul activităţii de comerţ. În economia de piaţă, în condiţiile globalizării, accentuarea diversificării producţiei, a consumului şi a relaţiilor de piaţă conferă distribuţiei produselor un rol tot mai important, cunoscând schimbări profunde de la o regiune la alta, în funcţie de caracteristicile culturale, tradiţia, contextul economic sau legislativ, climatul politic sau cel religios din fiecare ţară.

Principalele funcţii ale comerţului cu amanuntul pot fi grupate astfel: creează utilitate de loc, de timp şi de posesie în sensul că, se organizează în funcţie de necesităţile consumatorului final, atât ca zonă de amplasare, cât şi cu o gamă variată de produse solicitate de consumatorul final, cu un program de funcţionare adaptat nevoilor consumatorului final; funcţia de planificare strategică şi adoptarea de sisteme informatice avansate şi tehnici de marketing adaptate cerinţelor consumatorului final; funcţia de segmentare a pieţelor şi îmbunătăţirea permanentă a poziţiei pe piaţă în vederea selectării pieţelor ţintă orientate spre o anumită categorie de consumatori finali; aplicarea permanentă de strategii de expansiune şi diversificare a pieţei.

În zilele noastre, există o mare varietate de organizaţii profilate pe comerţul cu amănuntul şi ca orice produs, diversele tipuri de magazine cu amănuntul îmbracă diferite forme, având un anumit ciclu de viaţă şi datorită concurenţei intră uneori în perioadă de