Eficiența Economică a Investițiilor într-un Sistem de Producție

A. STUDIUL PRIVIND EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR ÎNTR-UN SISTEM DE PRODUCŢIE

Motto: „ Esenţa şi raţiunea de a fi a unei întreprinderi este obţinerea unor beneficii cât mai ridicate, beneficii ce nu pot rezulta decât întrebuinţând capitaluri într-o anumită direcţiune de activitate economică după un plan dinainte stabilit”VICTOR STĂNESCU

I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE INVESTIŢIE

1. conceptul de investiţie

În limbajul cotidian, termenul de investiţie are accepţiune destul de largă şi imprecisă. Poate să aibă semnificaţia oricărei cheltuieli pentru cumpărarea unor bunuri durabile precum: televizor, frigider, casă, maşină sau semnificaţia unor cheltuieli de capital acumulat ( prin economisire, în depozite la casele de economii şi bănci ), pentru achiziţionarea de active financiare: bonuri de tezaur, acţiuni, obligaţiuni, certificate de depozit etc.

Oamenii de afaceri conferă conceptului de investiţii două dimensiuni: pe de o parte consideră că, orice cheltuială de capital ale cărei efecte se vor materializa pe o perioadă de timp mai mare de un an, constituie o onvestiţie iar pe de altă parte, consideră doar cheltuielile de capital materializate în obiective fizice ( construcţii, utilaje, maşini etc. ) ca fiind o investiţie. Prima dimensiune este investiţia în sens larg, incluzând totalitatea activelor fixe sau a imobilizărilor realizate de o întreprindere, îm timp ce a doua dimensiune se referă la investiţia în sens restrâns, incluzând activele fixe, materiale sau imobilizările corporale: terenuri, construcţii, instalaţii, utilaje etc.

Economiştii delimitează riguros investiţiile financiare şi investiţiile materiale sau reale.

Termenul de investiţii capătă în practică două conotaţii: cea a actului de a investii-sensul atribuit deciziilor de cheltuire a fondurilor de către un investitor individual sau instituţional – şi cea a obiectului însăşi al actului investiţional care poate fi un bun material durabil sau un bun imaterial, precum: procedee de fabricaţie, formula unui mijloc tehnic nou etc.

În aceste condiţii o tipologie globală a investiţiilor este următoarea:

- investiţii imobiliare, privesc cumpărarea sau realizarea de bunuri: imobile de locuit, terenuri, imobile administrative şi publice etc.

- investiţii financiare, constau în cumpărarea de valori mobiliare şi de participaţii la alte societăţi. Nivelul acestora se poate identifica în activul bilanţului unei întreprinderi, însumând plasamentele şi titlurile de participaţie.

- investiţii industriale şi/sau comerciale care vizează realizarea de active fixe corporale şi necorporale, indispensabile la activităţiile de fabricaţie sau comercializare de bunuri şi servicii.

De fapt, oricare ar fi obiectul actului de investiţii, derularea lui are la bază un proces decizional. Ori, decizia de a investi pleacă de la un program tehnic şi financiar pe care cea mai mare parte a specialiştilor îl denumesc proiect de investiţii.

Proiectul de investiţii constituie un program complet şi autonom de acţiune, implicând cumpărarea şi exploatarea imobilizării corporale şi necorporale.

CAP I. ELEMENTE DE BAZĂ ÎN CONCEPTUL INVESTIŢIEI

Procesele investiţionale se constituie ca cel mai important stimul al oricărei activităţi economice.

Investiţiile joacă rolul de impuls în orice afacere economică, de element generator, care face ca aceasta să se iniţieze, să se dezvolte în condiţiile impuse de mediul concurenţial al economiei de piaţă.

Realizarea unui proiect de investiţii are ca efect sporirea şi diversificarea ofertei şi implicit, dacă aceasta este validată de piaţă, creşterea veniturilor sistemului de porducţie. Concomitent, însă, va fi influenţată direct, sau prin efectul de antrenare, creşterea gradului