Elemente Conceptuale și Metodologice Privind Globalizarea

1.1 Aspecte generale privind globalizarea

1.1.1 Definiţii

În 1962, Marshall McLuhan a adus pentru prima dată termenul de "global" în cartea sa “Galaxia Gutenberg”, din care rezultă o schimbare în relaţiile sociale în domeniul public. Conceptul de "Stat global" descrie pe larg modele de schimbare în percepţia omului despre timp şi au creat un anumit cod cultural comun la nivel global. Astfel, doi oameni din diferite părţi ale lumii pot discuta uşor subiectele preferate, pot să analizeze politica unora dintre conflictele militare, care sunt puternic mediatizate de agenţiile de ştiri sau pot sa comenteze asupra stilului de viaţa adoptat în diferite ţări.

Termenul “globalizare” este unul larg, viu disputat, folosit în aproape orice context, adaptabil oricărei situaţii, explicând atât evoluţiile favorabile cât şi un nedorit regres. Este termenul pe care s-a insistat în mod constant pe de-o parte prin internaţionalizarea pieţei bunurilor şi serviciilor, a factorilor de producţie şi pe de altǎ parte apariţia de firme industriale capabile să gândească dezvoltarea lor la scară mondială şi care desfăşoară strategii globale de producţie, de comercializare sau de gestiune. În opinia economiştilor, globalizarea exprimă creşterea schimburilor internaţionale ca rezultat al reducerii costurilor acestora de tranzacţie, formându-se astfel o economie mondială din ce în ce mai integrată şi mai interdependentă. Globalizarea este privită drept integrarea tot mai adâncă a ţarilor şi popoarelor lumii, depaşindu-se astfel sfera economicului şi cuprinzând complexitatea şi multidimensionalitatea procesului ca atare

În sens general, globalizarea economiei, ale cărei principale forţe motrice sunt comportamentul şi strategiile întreprinderilor semnifică accentuarea înterdependenţei dintre economiile naţionale, prin creşterea schimburilor comerciale, a mişcarilor internaţionale de capitaluri, a difuzării mai rapide şi mai vaste a tehnologiilor, precum şi intensificarea tendinţei de liberalizare, printr-o reducere sau eliminarea a barierelor naţionale dintre economiile lumii

Dimensiunile variate ale globalizării pot fi descrise astfel:

1) Internaţionalizarea spaţiilor economice naţionale de fluxuri de bunuri şi servicii

2) Formarea de blocuri economice regionale

3) Creşterea mai multor “internaţionalizări locale” şi “regiuni virtuale: prin dezvoltarea relaţiilor economice între autorităţile locale şi regionale în economiile naţionale diferite.

4)Extinderea şi aprofundarea multinaţionalizării prin întreprinderi multinaţionale, bănci transnaţionale

5) Lărgirea şi aprofundarea de regimuri internaţionale care acoperă probleme economice relevante;

6) Apariţia globalizării prin introducerea de norme şi standarde globale, prin adoptarea la nivel global a benchmarking-ului (compararea costurilor, calităţii etc. pe care le are o organizaţie cu cele ale altei organizaţii) şi prin dezvoltarea de pieţe integrate la nivel mondial.

În consecinţă, definiţiile globalizării se focalizează pe creşterea interdependenţei economice între ţările lumii prin creşterea volumului şi varietaţii bunurilor si serviciilor tranzacţionate, creşterea fluxurilor internaţionale de capital, prin dezvoltarea tehnologiilor avansate, aceasta fiind şi o cauza esenţiala a globalizării

Globalizarea poate fi definită ca un proces continuu de integrare a societaţilor şi economiilor din întreaga lume, prin intermediul dezvoltării fluxurilor de bunuri, servicii, forţa de muncă, capitaluri si idei. Promotoare a schimbării, globalizarea nu trebuie privită drept doar o forţă distrugatoare a vechilor structuri ci şi una creatoare de idei, valori şi noi identitaţi. În etapa sa actualǎ, globalizarea se caracterizeazǎ printr-o comprimare fără precedent a timpului şi a spaţiului reflectată prin intensificarea uriasă a interconexiunilor şi interdependenţelor sociale, politice, economice şi culturale la o scarǎ globalǎ. Schimbarea este profundǎ, atotcuprinzatoare şi purtatoare a unei noi inevitabilitaţi:dominaţia unui capitalism agresiv, bazat pe fundamentalismul de piata şi pe progresele rapide ale tehnologiei informaţionale si comunicaţionale. Globalizarea economiei mondiale reprezintă procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legaturilor transnaţionale în tot mai largi şi mai variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale.

Prin intermediul globalizǎrii are loc reţealizarea treptată şi completă a întregii activitaţii economice mondiale. Numai reţeaua poate asigura în aceasta lume complexă legaturile dintre nivelul micro ,macro şi mondoeconomic. Aşadar globalizarea afectează nu numai economiile nationale în întregul lor ci şi activitatea oricarei întreprinderi. Mai mult, întreprinderile de success în lumea afacerilor de astăzi nu pot fi decât cele care vor izbuti să punǎ la punct cele mai eficiente reţele globale.

De asemenea, globalizarea nu este un fenomen negativ. Ea este un factor de integrare a omului în comunitatea mondială şi oferă spaţiu de desfaşurare a noilor sisteme de guvernabilitate globală şi a unei societaţi civile globale. Globalizarea invitǎ firmele naţionale (STN) să se distanţeze de soartă comună naţională, ele nu joacă rolul de “cetăţean”.

Globalizarea economiei s-a dezvoltat în perioada postbelică în trei valuri, cu ritmuri de evoluţie diferite:

- internaţionalizarea comerţului prin liberalizarea acestuia şi prin politica de reglementare ,încă din anii ’50 ritmul de creştere a comerţului internaţional a devansat ritmul de creştere a producţiei

- transnaţionalizarea fluxurilor de capital, care din anii ’80 a cunoscut o evoluţie mai accentuată faţă de comerţul internaţional

- apariţia societăţii informaţionale şi globalizarea fluxurilor de informaţii care cunosc o evoluţie superioară fluxurilor comerciale şi de capital.

Semnele cele mai evidente ale globalizării economiei sunt accelerarea constantă a ritmului de creştere a comerţului internaţional şi a investiţiilor transfrontaliere, cât şi intensificarea concurenţei, ale cărei efecte ar trebui să stimuleze bunăstarea. Globalizarea este un proces multidimensional care transformǎ într-un ritm rapid şi interacţiunile dintre actorii sociali. Schimbǎrile realizate au implicaţii asupra tuturor aspectelor vieţii umane. Viteza, amploarea şi caracterul sǎu diferǎ în funcţie de dimensiunea în care se desfǎşoarǎ: economicǎ, politicǎ, socialǎ. Globalizarea vizezǎ în special eliminarea barierelor din faţa fluxurilor internaţionale de bunuri, servicii, capital şi informaţii.Anthony Giddens descrie globalizarea ca fiind “nu nouǎ, dar revoluţionarǎ” şi demonstrezǎ cǎ este un proces multifaţetat cu aspecte diferite ce, adesea, sunt contradictorii.