Elemente de Teoria Cercetării Științifice

CAPITOLUL I. Elemente de teoria cercetării ştiinţifice

I. 1. Managementul şi principiile cercetării ştiinţifice

Managementul este o condiţie esenţială, un factor de creştere economică, o resursă indispensabilă a desfăşurării eficiente a oricărei activităţi în orice ramură şi sector, atât în sfera muncăă fizice, cât şi în cea a muncii intelectuale. Oricât de paradoxal ar părea la prima vedere, managementul este o cerinţă absolut necesară a eficienţei în sfera creaţiei, în general şi a creaţiei ştiinţifice în special, în toate momentele şi etapele desfăşurării cercetării ştiinţifice, de la nivelul cercetătorului, al echipei de cercetare, al centrului sau insitutului de cercetare, până la nivelul ramurii cercetare-dezvoltare includiv.

Fiecare din aceste momente, etape sau trepte ale cercetării şi dezvoltării are particularităţi distinctive. Cercetarea ştiinţifică nu este un act oarecare, ce se poate desfăşura oricum, oriunde, în orice condiţii şi de către oricine. La baza dezvoltării acestui proces complex stau un număr de principii stabilite prin experienţa multor generaţii de cercetători.

Principiile care stau la baza cercetării ştiinţifice sunt:

- principiul compatibilităţii dintre mecanismele de realizare a managementului şi caracteristicile generale, interne ale cercetării ştiinţifice. Compatibilitatea dintre cele două laturi se cer atât static, în fiecare moment, cât şi dinamic, adică tendinţele din sfera activităţii de cercetare, fie sunt pozitive, fie sunt negative şi trebuiesc să-şi găsească reflectarea în sfera managementului, a mijloacelor şi instrumentelor de ralizare, a combinaţiilor dintre acestea. Orice incompatibilitate conduce la disfuncţionalităţi care afectează eficienţa economică a echipei în institutul de cercetare şi la beneficiarii cercetării ştiinţifice.

- principiul managementului participativ, adică individul ia parte la actul de management. În cercetarea ştiinţifică principiul participăroo s-a impus mai de timpuriu, deoarece cercetătorii pot influenţa sau determina eficienţa muncii în proporţii mult mai mari decât în cazul muncii fizice şi al muncii intelectuale obişnuite. Fiecare cercetător are datele sale proprii native, precum şi cele de pregătire, de voinţă, de experienţă. Toate acestea îl obligă să realizeze etapele cercetării unei teme, să le respecte, după cum un alt cercetător, cu mai multă experienţă, poate să realizeze etapele cercetării într-un mod aparte cu timpi mult mai mici şi cu rezultate net favorabile.

Participarea cercetătorului la managementul cercetării ştiinţifice se realizează nu numai în procesul muncii propriu-zise, ci pe toate treptele ierarhice în echipă, în institutul de cercetare.

- principiul motivării cercetătorilor şi personalului auxiliar din cercetarea ştiinţifică. Alegerea valorilor şi stabilizarea acestora în cercetarea ştiinţifică şi asigurarea eficienţei cercetării ştiinţifice depind de motivaţia cercetătorului. Motivaţia presupune cumularea pregătirii vocaţiei, a capacităţii de voinţă cu stimulente corespunzătoare privind o bună remunerare, o bună stabiliare şi creştere a salariului de bază, o bună cointeresare la rezultate.

- principiul eficienţei. Acesta sintetizează toate principiile precedente, reprezintă funcţia - scop a oricărei cercetări ştiinţifice. Eficienţa este un principiu general pentru toate tipurile de cercetare ştiinţifică. Acest principiu promovează şi realizează într-un mod specific, particular pentru fiecare dintre tipurile cercetării ştiinţifice. Principiul eficienţei presupune luarea în considerare atât a eficienţei interne (cheltuieli, venituri, beneficii), în cadrul echipei sau a institutului, cât şi a eficienţei externe, adică a efectelor, a costurilor şi profitului ce se obţin de la beneficiari.

I. 2. Componentele principale ale managementului cercetării ştiinţifice

Sistemul managementului în cercetarea ştiinţifică este alcătuit din patru subsisteme:

- subsistemul organizatoric este alcătuit din două categorii de organizare, una formală şi

alta informală. Organizarea formală este reprezentată de structurile în care se desfăşoarăcercetarea, precum şi structurile auxiliare şi administrativ-manageriale. Ele se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, prin organigrame, descrieri şi evaluări de posturi Organizarea informală constă în totalitatea interacţiunilor umane şi a elementelor cu caracter organizatoric care se constituie în procesul muncii, în mod spontan şi natural.

- subsistemul informaţional desemnează totalitatea datelor, informaţiilor, circuitelor

informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedeelor şi mijloacelor de tratare a datelor existente într-o unitate de cercetare ştiinţifică în vederea asigurării posibilităţii de urmărire şi îndeplinirea obiectivelor de cerecetare. Componentele informaţionale sunt: datele, informaţiile, fluxul informaţional, procedura informaţională, mijloacele de tratare a informaţiilor.

- subsistemul decizional asigură conceperea şi materializarea unui tot coerent de decizii în

cadrul institutului sau centrului de cercetare ştiinţifică. El vizează tehnologia elaborării şi adoptării deciziilor, precum şi acţiunile multiple pentru înfăotuirea acestora în domeniul cercetării ştiinţifice. Subsistemul decizional are două funcţii principale: declanşează acţiunile personalului de cercetare, auxiliar şi administrativ în cadrul firmei şi orientează şi supraveghează direcţiile de dezvoltare a institutului de cercetare ştiinţifică şi a componentelor acestuia.

- subsistemul metodelor şi tehnicilor specifice gestiunii în cercetarea ştiinţifică. El are trei

funcţii principale: asigurarea suportului logistic, metodologic pentru întreg lanţul procesului de management, scientizarea muncii de management şi perfecţionarea personalului de management şi de execuţie din institutul de cercetare.

Întreaga cercetare ştiinţifică trebuie să ţină seama de toate componentele, etapele şi principiile lui de conţinutul procesului de cercetare ştiinţifică, de faptul că acesta este un act de muncă inetelectuală intensă, de creaţie, care include pe lângă momentele logicii şi altele care depăşesc orice logică.