Emigrare-Imigrare

Emigrare-imigrareNoţiuni generale.

Fenomenul migraţiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanţă, invazii, colonizări şi cruciade, sau provocate de atracţia exercitată de regiunile mai bogate asupra populaţiilor mai sărace.

Migraţiile reprezintă deplasări ale populaţiei în spaţiu, indiferent de durata absenţei din localitatea de plecare, cu sau fără schimbarea domiciliului stabil.

Se folosesc termenii de:

emigranţi (cei care pleacă)

imigranţi (cei care sosesc).

A emigra semnifică acţiunea de părăsire a propriei ţări pentru a te stabili în altă ţară.

A imigra reprezintă activitatea prin care intri într-o ţară, alta decât a ta, pentru a te stabili acolo.

Contextul internaţional

În ultimii cincizeci de ani populaţia mondială a crescut considerabil, evoluţia şi repartizarea ei evoluând sub influenţa dinamicii populaţiilor din zona lumii a treia, cât şi sub influenţa îmbătrânirii progresive a populaţiei din zonele bogate, dependente de cerinţele de imigrări.

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a declanşat în Europa o masivă mişcare a refugiaţilor din zonele devastate de lupte (aproximativ 30 de milioane). Cei mai mulţi s-au instalat în Statele Unite, în ţările Commenwealth-ului sau în zona occidentală a Germaniei.

Procesul de reconstrucţie a produs schimburi de muncitori între ţările care dispuneau de rezerve de forţă de muncă (Italia, Olanda şi Germania de Vest) şi ţările vecine cu deficit de forţă de muncă (Franţa, Belgia).

Pentru statele coloniale europene care dispuneau de imperii dincolo de ocean perioada de decolonizare s-a tradus prin reveniri masive ale coloniştilor europeni.

În această perioadă, cele mai multe state industrializate au recrutat muncitori imigranţi pentru a-şi susţine expansiunea economică, pentru a-şi stimula dezvoltarea şi pentru a stopa fluctuaţiile conjuncturale ale locurilor de muncă.

O creştere a migraţiilor din interiorul continentelor,

în timp ce migraţia intercontinentală scade.

În cadrul continentelor apar din ce în ce mai

evidente migraţiile internaţionale, temporare şi sezoniere;

În cadrul emigrărilor domină forţa de muncă ieftină;

În ultimii ani apare un adevărat exod al inteligenţei. Este vorba de exodul de competenţă sau “emigrarea elitei ştiinţifice”. Acest proces, cunoscut şi sub numele de “brain drain”, modifică puternic atât structura migraţiilor, direcţiile, cât şi ponderea lor în economia mondială. O astfel de situaţie afectează eforturile ţărilor în curs de dezvoltare în edificarea lor economico-socială.

Cauza migraţiilor internaţionale rămâne în continuare stagnarea economică, situaţie caracteristică multor ţări capitaliste din Europa.

În funcţie de aceste caracteristici generale s-a modificat radical poziţia unor ţări şi continente din punctul de vedere al emigraţiei şi imigraţiei.