Emisiile de Gaze cu Efect de Seră

I. Introducere

În general când se vorbeşte despre gaze de seră şi schimbări climatice,cea mai mare atenţie este acordată dioxidului de carbon. Cu toate că acesta este de departe cel mai important, mai există totuşi şi altele. Trăsătura comună a tuturor gazelor de seră este că permit luminii Soarelui să pătrundă în atmosferă, dar capătă o cantitate din radiaţiile infraroşii care se emit şi, astfel, incălzeşte aerul.

Prezenţa lor este, într-o oarecare măsură, benefică. Fără ele, temperatura medie la suprafaţa Pământului ar fi în jur de -18 grade Celsius - ceea ce n-ar fi deloc bine pentru viaţă. Aşadar gazele de seră ajută la menţinerea temperaturii la un palier mult mai propice – aproape +15 grade Celsius. Numai că, din pricina emisiilor din ce în ce mai mari de gaze de seră provocate de om, în vremurile moderne, temperatura medie a planetei creşte, ajungându-se astfel la schimbările climatice pe care le observăm cu toţii în jur. În general, CO2, opcupă primul loc pe listă, pentru că reprezintă 80 % din totalul emisiilor de gaze de seră. Atunci când se ard combustibili fosilizaţi (pertol, gaze naturale, cărbune) în case, maşini, uzine, şi combinate pentru producerea energiei electrice, sau atunci când se taie pădurile sau se produce ciment, în atmosferă se degajă CO2.

La fel ca în cazul dioxidului de carbon, şi oxidul de metan sau azot datează de dinaintea apariţiei omului pe Pământ, însă cantităţile lor au crescut masiv în ultima vreme. 60% din metanul care există la ora actuală în atmosferă este produs de om; provine din zonele unde se îngroapă deşeuri, de la crescătoriile de animale, din arderea combustibililor fosilizaţi, din tratamentul apei în care se deversează deşeurile, precum şi din alte industrii. La crescătoriile de mari dimensiuni, bălegarul este depozitat în formă lichidă în recipiente mari care emit metan.

Dimpotrivă, bălegarul uscat, rămas pe câmp, nu emite. Oxidul de azot (N2O) – alt gaz vinovat pentru efectul de seră – este şi el produs pe cale naturală, cu toate că oamenii i-au sporit cantitatea cu aproximativ 17% numai în epoca industrială încoace, din pricina îngrăşămintelor chimice, a combustibililor şi a arderii pădurilor sau a câmpurilor, după recoltare.

Hexaflouridul de sulf (SF), precum şi gazele numite PFC sau HFC sunt gaze de seră produse exclusiv de om. Şi cantităţile lor sunt în creştere – lucru firesc. Gazele HFC, care au fost interzise pentru că emisiile rezultate din sistemele de refrigerare şi din alte surse duceau la distrugerea stratului de ozon. Şi ele erau nişte gaze cu efect foarte puternic. Gazele PFC şi SF6, sunt eliberate în atmosferă din pricina unor activităţi industriale – prelucrarea aluminiului şi fabricarea de semiconductori-, precum şi de reţelele de electricitate. În final, şi aburul este un gaz de seră natural; din cauza temperaturilor din ce în ce mai mari, cantitatea sa este în creştere. Astfel, creşte şi impactul tuturor gazelor de seră artificiale.

II. Emisiile de gaze cu efect de seră

II.1. Emisiile de gaze cu efect de seră în contextul schimbărilor climatice

Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activităţile umane, care determină schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugă la variabilitatea naturală a climei, observate pe o perioadă de timp comparabilă. Pot fi observate schimbări climatice determinate de activităţile antropice ce produc emisii de GHG (Gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto).

Mai puţin de 1% din atmosfera Pământului este alcătuită din vapori de apă (H2O), dioxid de carbon (CO2), ozon (O3), metan (CH4), protoxid de azot (N2O) şi hexafluorură de sulf (SF6), gaze cunoscute sub denumirea de gaze cu efect de seră (GES). Sectoarele aflate sub EU-ETS (European Union Emission Trading System) sunt: energie, rafinare produse petroliere, producţie şi prelucrare metale feroase, ciment, var, sticlă, ceramică, celuloză şi hârtie.

Fiecare gaz cu efect de seră diferă prin capacitatea sa de a absorbi căldura şi durata staţionării în atmosferă, exprimate prin potenţialul de încălzire globală GWP – „Global Warming Potenţial”. GWP sau PGE (Efectul global potenţial) este o măsură a contribuţiei fiecărui gaz la încălzirea globală, comparativ cu cea a dioxidului de carbon.