Energia - strategii energetice ale țărilor în dezvoltare

INTRODUCERE

Evoluţia omenirii, a civilizaţiei pe care a creat-o, se intercondiţionează în mod profund şi complex cu folosirea energiei, în general cu problema energetică, care reprezintă "o succesiune de lanţuri energetice ce se intersectează schimbând continuu energia între ele” . Într-adevăr, se poate aprecia că civilizaţia a început în momentul în care, frecând o bucată de lemn de o piatră, omul a făcut să izbucnească prima flacără şi a trecut prin numeroase etape, ajungând ca astăzi, prin valorificarea superioară a energiei, să se facă paşi importanţi în cucerirea cosmosului.

Epimetheu, fratele mai mic al lui Prometeu, a fost cel care a dus la prima criză de materii prime din lume. Însărcinat cu repartiţia resurselor pe pământ, el a dat unora aripi, altora cochilii, dar în extravaganţa sa a epuizat toate resursele până să ajungă să mai dea şi oamenilor ceva. Prometeu a soluţionat criza furând foc din soare şi dăruindu-l oamenilor. Cu ajutorul Energiei, resursă supremă, oamenii au putut să-şi făurească unelte şi să-şi construiască adăpost folosind resursele pe care pământul le oferea din belşug.

Mitul prometeic, în esenţa sa, constituie atât speranţă, cât şi îngrijorare cu privire la existenţa societăţii umane. Energia transformă elementele cele mai obişnuite ale planetei noastre în materiale pentru folosinţa oamenilor. Copacii folosesc lumina soarelui pentru a produce lemn pur şi simplu din aer; 93% din greutatea masei unui copac provine din bioxidul decarbon luat din atmosferă. În mod similar societatea foloseşte energia la prelucrarea mineralelor omniprezente. Siliciul, aluminiul şi fierul compun 40% din crusta planetei noastre, iar oamenii le folosesc la fabricarea cărămizilor, a ceramicii, sticlei, precum şi la rafinarea metalelor pure. Fierul şi aluminiul reprezintă de fapt 94% din cantitatea de metal folosită în prezent pe plan mondial.

Lemnul, fierul şi aluminiul se numără printre cele mai importante materiale folosite azi de întreaga omenire şi ele vor constitui baza existenţei în viitor. Dar disponibilităţile viitoare de lemn, fier şi aluminiu, aceste materiale fundamentale, sunt puse sub semnul întrebării de viitorul nesigur al energiei, resursă a cărei lipsă este dureros de evidentă. Simpla producere în continuare a materiilor prime şi materialelor la nivelurile actuale va necesita cantităţi uriaşe de energie. Numai producţia mondială anuală de oţel consumă tot atâta energie cât produce Arabia Saudită. În condiţiile în care consumul mondial de metal pe locuitor ar urma să ajungă la nivelul consumului SUA ar fi necesară producţia de energie a şapte Arabii Saudite sau 40% din consumul curent de energie pe plan mondial în scopuri comerciale. Mulţi oameni duc şi acum lipsă de materiile prime şi materialele de bază - metal pentru conducte de apă, lemn pentru construcţia de locuinţe - iar populaţia lumii este în creştere.

Importanţa remarcabilă a energiei rezidă în rolul considerabil al acesteia pentru oameni şi pentru societate, în capacitatea ei de a îmbunătăţi calitatea vieţii, omul contemporan dorind tot mai multe şi mai diversificate servicii energetice. Preocuparea pentru obţinerea de servicii energetice este determinată de satisfacerea a numeroase cerinţe: construirea şi încălzirea caselor, mai multă mobilitate folosind mijloace moderne de transport, o mai mare putere de producţie, mijloace de comunicare mai rapide etc.

CAPITOLUL I

CONCEPTE SPECIFICE ENERGIEI ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

Conceptul ca atare de energie este complex, interpretările sunt nuanţat diferite, dar de regulă se operează cu următoarele concepte: energie primară, secundară, finală şi utilă.

Energia primară este energia recuperată din natură -apa la un baraj, cărbunele extras, petrolul, gazele naturale, uraniul natural. Numai rare ori energia primară poate fi folosit pentru a furniza direct energie finală sau utilă - energia utilizată pentru a asigura consumatorului servicii energetice: spre exemplu gazele naturale, ceea ce explică de ce acestea sunt un combustibil preferat ori de câte ori este disponibil.

Energia primară este transformată în energie secundară în diferite moduri: centralele produc electricitate şi uneori căldură; rafinăriile transformă ţiţeiul în combustibili lichizi mai convenabili - benzină etc. În majoritatea cazurilor, energia primară este convertită în energie secundară: electricitatea şi benzina sunt exemplele principale. Uneori uzina de conversie este punctul final al unui sistem, aşa cum este cazul energiei obţinute din fisiunea nucleară; alteori, cum este cazul generatoarelor hidroelectrice sau eoliene, este vorba de o simplă maşină.