Etică în turism

ETICA IN AFACERI. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Etica în afaceri a devenit o preocupare în multe zone ale Globului, ca o reacţie împotriva practicilor imorale cu efecte negative în societate, dar şi ca o conştientizare a necesităţii respectării unor reguli morale şi în domeniul economic, ca şi în viaţa de zi cu zi.

Etica afacerilor defineste un sistem de principii, valori, norme si coduri de perceptie si conduita, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea exprimarii lor.

Contextualizata astfel, discutia despre etica porneste de la ipoteza ca afacerile ar trebui sa contina si acea dimensiune numita responsabilitate sociala. Sustinatorii acestei idei cred ca atat marile corporatii, cat si firmele mici au obligatii si fata de societate, obligatii care se situeaza deasupra celei de maximizare a profitului. Unul dintre argumentele aduse in discutie este acela ca, fiind atat de puternice, corporatiile au datoria sa-si asume responsabilitati sociale.

In ultimii ani, organizatiile tind sa devina din ce in ce mai constiente la nivel global de responsabilitatile lor fata de totalitatea celor pe care activitatile operationale – si nu numai – ii implica. intr-o prima faza, aceasta se manifesta prin elaborarea si aplicarea unui plan de masuri menit a imbunatati comunicarea dintre organizatie si toti reprezentantii grupurilor de interese cu care ele vin in contact, permanent sau incidental.

CODUL DE ETICA IN TURISM

Etica a patrus in toate sferele economice ale societatii, interesul pentru un compotament etic si moral dezvoltandu-se in toate sectoarele, inclusiv in turism.

Turismul contemporan este un proces social; el este un mod de viaţă al omului de astăzi.

Până în timpurile moderne, relaţiile sociale de bază erau o funcţiune a proximităţii sociale. Comunităţile locale, cu un mediu cultural local, împărtăşind valori fundamentale, au făcut mai uşoară pentru indivizi definirea identităţii şi au dat sens grupurilor sociale, în general stabile.

Turismul nu este numai un mod de a petrece timpul liber – cu toate că cele mai multe vacanţe sunt corelate cu activităţile de agrement -, ci este un mod de a atinge şi alte scopuri – cunoaştere, relaţii sociale, îmbogăţirea cunoştinţelor, pelerinaje etc.

Turismul în sine nu poate fi apreciat ca o acţiune “bună” sau “rea”, “pozitivă” sau “negativă”; consecinţele sale însă, foarte diverse, pot fi evaluate sub această formă. Efectele activităţii turistice, atât în plan economic, cât şi în plan social, depind de comportamentul tuturor celor implicaţi, dar şi de respectarea unor norme de etică.

In ultimii ani, a devenit tot mai evident faptul că etica ar trebui să fie luată în considerare în procesul dezvoltării turistice. De aceea, din 1992, s-a propus crearea unei comisii speciale care să se ocupe de problemele de etică în turism, iar în anul 1999, Organizaţia Mondială a Turismului a elaborat un cod de etică pentru turism.

Pe lângă efectele economice şi sociale benefice, au fost evidenţiate de unii oameni de ştiinţă şi numeroase efecte negative, printre care declinul tradiţiilor, materialismul, creşterea ratei infracţionalităţii şi a criminalităţii, conflictele sociale, aglomerarea, deteriorarea mediului şi dependenţa de ţările industrializate (principalele finanţatoare ale activităţii de turism, prin investiţii şi prin emisia de turişti).

Turismul este adeseori pus în relaţie cu conceptul de “neocolonialism”, tocmai datorită faptului că aceleaşi ţări dezvoltate sunt cele care “dictează” acest fenomen, în toate laturile sale.

Adevăratele raţiuni ale acestor consecinţe negative se află în comportamentul oamenilor faţă de activitatea turistică, adeseori în contradicţie cu normele de etică. Profiturile reale din turism (economice, sociale, culturale) ar fi mult mai mari dacă normele eticii ar fi mai bine respectate.

Pot fi evidenţiate trei categorii de persoane implicate în desfăşurarea activităţii turistice:

1. turistul, al cărui comportament poate fi analizat faţă de el însuşi, faţă de alţi turişti sau faţă de populaţia locală

2. locuitorul, populaţia locală

3. agentul economic cu activitate turistică.

Pe langa acestea, responsabilitati importante revin guvernelor, administratiilor locale si mass-media, asa cum sunt prevazute si in Codul Global de Etica pentru Turism, elaborate de Organizatia Mondiala a Turismului.

Articolul 1. Contribuţia turismului la înţelegerea reciprocă şi respectul între popoare şi societăţi

Înţelegerea şi promovarea valorilor comune umanităţii, cu o atitudine de toleranţă şi respect pentru diversitatea religioasă, pentru convingerile morale şi religioase, sunt în acelaşi timp fundamentul şi consecinţele turismului responsabil; participanţii la dezvolatarea turismului şi turiştii înşişi vor respecta tradiţiile sociale şi culturale şi practicile tuturor popoarelor, inclusiv cele ale minorităţilor şi populaţiilor indigene şi le vor recunoaşte valoarea.

Activităţile turistice vor fi desfăşurate în armonie cu atributele şi tradiţiile regiunilor gazdă, cu respectarea legilor, tradiţiilor şi obiceiurile acestora;

Comunităţile gazdă, pe de-o parte, şi profesioniştii locali, pe de alta, se vor familiariza cu turiştii care îi vizitează şi îi vor respecta, se vor interesa şi le vor cunoaşte stilul de viaţă, gusturile şi preferinţele; învăţătura şi pregătirea aduse la cunoştiinţa profesioniştilor contribuie la o primire ospitalieră;

Este de datoria autorităţilor publice să asigure protecţia turiştilor şi vizitatorilor şi a bunurilor acestora; ele trebuie să acorde o atenţie deosebită turiştilor străini datorită vulnerabilităţii deosebite a acestora; ele trebuie să faciliteze introducerea de mijloace specifice de informare, prevenire, protecţie, asigurare şi asistenţă în concordanţă cu nevoile lor; orice atacuri, bruscări, răpiri sau ameninţări la adresa turiştilor sau lucrătorilor în industria turismului, ca şi distrugerea voită a facilităţilor turistice sau a elementelor de moştenire naturală sau culturală vor fi condamnate şi pedepsite cu severitate în conformitate cu legislaţia natională respectivă;

În timpul călătoriei, turiştii şi vizitatorii nu vor comite nici un act criminal sau nici un act considerat criminal de către legislaţia ţării vizitate şi se vor abţine de la orice comportament perceput ca ofensator sau jignitor de către populaţia locală, sau care deteriorează mediul local; trebuie să se reţină de la traficul ilicit de droguri, arme şi antichităţi, specii protejate şi produse şi substanţe care sunt periculoase sau prohibite de reglementările naţionale;

Turiştii şi vizitatorii au responsabilitatea să se familiarizeze, încă dinainte de plecare, cu caracteristicile ţării pe care se pregătesc să o viziteze; ei trebuie să cunoască riscurile de sănătate şi securitate inerente oricărei călătorii în afara mediului lor obişnuit şi să se comporte în aşa fel încât să minimizeze acele riscuri.