Etichetarea Produselor Alimentare

INTRODUCERE

Practica activitatilor comerciale a impus utilizarea unui instrument essential pentru asigurarea unei comunicari rapide si precise a informatiilor despre marfuri.Acest instrument este eticheta , folosita ca purtator al informatiilor referitoare la marfuri , intre producatori , distribuitori si consumatori.

In antichitate , eticheta , a reprezentat mai ales un semn dinstictiv al producatorului si a imbracat diferite forme , spefifice fiind pictogramele , ideogramele si monogramele , care faceau corp comun cu obiectul pe care se aplicau (caramizi , amfore si alte produse ceramic , produse metalice , etc.)

Perioda renascentista a stimulat dezvoltarea schimburilor comerciale , iar eticheta a inceput sa individualizeze produse similar , realizate de producatori diferiti .

In perioada capitalismului timpuriu , eticheta a devenit purtatoarea unor informatii legate de desfasurarea operatiunilor comerciale : denumirea produsului , numele producatorului , locul de origine , iar cand marfurile au inceput sa fie ambalate se indica si cantitatea de produs cuprinsa in ambalaj.

In present , eticheta trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele mentiuni :

- Denumirea sub care este vandut alimentul

- Lista cuprinzand ingredientele

- Cantitatea din anumite ingredient sau categorii de ingredient

- Cantitatea neta pentru alimentele preambalate

- Data durabilitatii minimale

- Conditii de depozitare sau de folosire

- Locul de origine sau de provienenta a alimentului

- Instuctini de utilizare

- Concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum

- O mentiune care sa permita indentificare locului de fabricatie

Partea I. ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare, precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care ar putea fi supusi.

Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii , la achizitionarea produselor , in privinta :

a) caracteristicilor alimentului si in special a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei sale, precum si a metodelor de fabricatie sau de productie;

b) atribuirii de efecte sau proprietati alimentelor pe care acestea nu le poseda;

c) sugerarii ca alimentul are caracteristici speciale atunci cand in realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici.

1.1. Mentiuni obligatorii de etichetare

Etichetele alimentare trebuie sa contina in mod obligatoriu :

a) lista cuprinzând ingredientele;

b) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;

c) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;

d) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;

e) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;

f) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului;

g) in cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România;

h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;

i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;

j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;

k) o menţiune care să permită identificarea lotului;

l) mentiuni suprimentare de etichetare pe grupe de produse