Evaluare Active Circulante

1. Elemente teoretice privind activele circulante şi datoriile pe termen scurt

1.1 Activul circulant – noţiune, conţinut, caracteristici

Activele circulante reprezintă ansamblul elementelor patrimoniale care, luate individual, datorită destinaţiei şi naturii lor, nu au vocaţia să rămână durabil în întreprindere, cu excepţia acelora legate de particularităţile ei (ciclu lung de fabricaţie). Totuşi, statrea de fungibilitate a activului circulant este compensată de reînnoirea continuă a operaţiilor legate de ciclul de aprovizionare, de producţie şi de comercializare a bunurilor şi serviciilor. Această reînnoire antrenează o cvasipermanenţă a unor componente ale activului circulant, şi anume: stocuri, avansuri acordate furnizorilor, creanţe.

Conform Ordinului nr. 94 din 29 ianuarie 2001, activul circulant are în componenţa sa următoarele elemente :

 Stocuri, cu următoarea structură:

1. materii prime şi materiale consumabile

2. productia în curs de executie

3. produse finite şi mărfuri

4. avansuri pentru cumpărări de stocuri

 Creanţe, cu următoarea structură:

1. creanţe comerciale

2. sume de încasat de la societaţile din cadrul grupului

3. sume de încasat din interese de participare

4. alte creanţe

5. creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat

 Investiţii financiare pe termen scurt, cu următoarea structură:

1. titluri de participare deţinute la societaţi din cadrul grupului

2. acţiuni proprii (cu indicarea valorii nominale)

3. alte investiţii financiare pe termen scurt

 Casa şi conturi la banci

1.1.1 Conţinutul şi structura stocurilor

Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau la terminarea procesului de producţie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări. Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere (imobilizări), stocurile şi producţia în curs de execuţie se caracterizează prin aceea că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi de acelaşi fel, deci ele intră şi ies în şi din patrimoniu în mod continuu în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare decât un an.

În principiu, stocurile sunt clasificate în bilanţ conform naturii şi destinaţiei lor sau a ordinii cronologice în care apar, în cadrul ciclului de exploatare.

În cazul înterpinderilor productive (creatoare de valori noi), în faza de aprovizionare activele circulante sub forma disponibilităţilor băneşti se transormă în active circulante sub forma stocurilor de materii prime şi materiale consumabile; în faza de producţie stocurile de materii prime şi materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate şi produse finite; în faza de desfacere socurile de semifabricate şi produse finite sunt vândute clienţilor, iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în active circulante sub forma disponibilităţilor băneşti. În ciclul de exploatare următor acest circuit se reia, având loc continuu transformarea stocurilor dintr-o formă în alta, dintr-o stare în alta, dintr-un loc de gestiune în altul.

În cazul unei întreprinderi de desfacere (comerţ), ciclul de exlpoatare este realizat numai în doua faze ale circuitului economic: aprovizionare şi desfacere. În faza de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri, deci activele circulante băneşti se transformă în active circulante sub forma stocurilor de mărfuri şi în faza de desfacere are loc revânzarea lor în aceeaşi stare, când stocurile de mărfuri se transformă în active circulante băneşti.

După conţinutul economic şi destinaţia lor în activitatea întreprinderii stocurile sunt structurate astfel: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente şi amenajări provizorii, stocuri aflate la terţi, producţia în curs de execuţie, semifabricate, produse finite, produse reziduale, animale, mărfuri, ambalaje .