Evaluare întreprindere

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.Concepte si fundamente metodologice

In literatura de specialitate evaluarea este definita in mai multe moduri.

In standardele internationale de evaluare definitia este « evaluarea este procesul de estimare de valori » si mai este definita « ca un ansamblu de tehnici, procedee si metode prin care se stabileste valoarea unui bun, grupa de bunuri, activ sau intreprindere ».

Cu alte cuvinte evaluarea reprezinta o apreciere finalizata prin stabilirea unei valori pentru proprietatea respectiva.

Reevaluarea inseamna a evalua din nou, iar in mod obisnuit aceasta consta in aducerea valorii la « pretul zilei ».

Deci intre evaluare si reevaluare nu exista deosebiri de fond, diferenta vizand momentele diferite de existenta a elementelor care fac parte din obiectul operatiunii.

Subiectul este reprezentat de specialistul evaluator, persoana care realizeaza evaluarea propriu zisa. Aceasta poate avea o pregatire economica, juridica, tehnica, etc. in functie de obiectul supus evaluarii.

In cele mai multe cazuri evaluarea se realizeaza de catre colective de evaluatori, de specialitati diferite care pot acoperi diversitatea problemelor intalnite.

Obiectul evaluarii il reprezinta proprietatile mobiliare sau imobiliare, afacerile sau activele intangibile.

Beneficiarul evaluarii poate fi proprietarul, cumparatorul sau terte persoane.

O distinctie importanta care trebuie precizata in activitatea de evaluare este diferenta dintre valoare, pret si cost.

Pretul este termenul utilizat pentru o suma ceruta, oferita sau platita pentru un bun sau serviciu .Pretul de vanzare ete un fapt istoric indiferent daca a fost publicat sau confidential.

Costul este pretul platit de catre un cumparator pentru bunuri sau servicii. Acesta mai poate fi definit si ca « suma necesara pentru a crea un bun sau serviciu de catre producator ».

Dupa finalizarea bunurilor sau serviciului costul acestora devine un fapt istoric. Pretul platit pentru un bun sau serviciu reprezinta costul acestora pentru cumparator.

Valoarea este o calitate conventionala care este atribuita intreprinderii in cazul de fata si care este stabilita in baza unor calcule sau al unei expertize.

1.2 In functie de domeniile specifice prin care se deruleaza evaluarea poate fi :

- evaluare de intreprinderi (afaceri) aceasta reprezentand de fapt obiectul disciplinei noastre ;

- evaluarea de proprietati imobiliare (rezidentiale, comerciale, industriale, agricole etc.) ;

- evaluarea de bunuri mobile (echipamente sau bunuri personale) ;

- evaluarea de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni) ;

1.3 In functie de scopul lor, evaluarile sunt :

1. Evaluari administrative care se executa in general pentru determinarea masei impozabile.

2. Evaluari contabile care urmaresc sa redea in contabilitate miscarile si evolutia patrimoniului intreprinderilor.

3. Evaluari economice sunt cele care fac obiectul disciplinei si sa efectueaza in scopul identificarii valorii unei intreprinderi sau al unui activ al acestuia.

1.4 Scopul evaluarii intreprinderii poate fi :

- achizitia sau vanzarea unei intreprinderii individuale, fuziunea sau estimarea valorii pachetelor de actiuni detinute de catre actionari ;

- ca o baza pentru alocarea valorii totale a intreprinderii pe activele ei componente reflectand astfel valoarea de utilizare a diferitelor active ale intreprinderi

- uneori poate constitui baza estimarii, deprecierii unor active imobilizate corporale ale intreprinderii.

Evaluarile de intreprinderii se pot baza pe valoarea de piata a intreprinderii care insa nu este neaparat echivalenta cu valoarea de utilizare a acesteia.

Evaluarile in scopuri financiare sunt in general solicitate a se baza pe valoarea justa care poate fi echivalenta sau nu cu valoarea de piata. In asemenea situatii evaluatorului ii revine sarcina de a indica daca valoarea satisface sau nu atat definitia valorii de piata cat si cea a valorii juste.