Evaluarea Controlului Intern

CONCEPTUL DE SISTEM DE CONTROL INTERN

Controlul intern este organizat la nivelul entității, intră în atribuțiile conducerii acesteia și se definește ca ansamblul măsurilor intreprinse vizând structurile organizatorice, procedurile, intrumentele și tehnicile create în scopul atingerii următoarelor obiective:

Realizarea scopurilor entității într-o manieră economică și eficace;

Respectarea reglementărilor legale și dispozițiilor conducerii;

Protejarea resurselor împotriva abuzurilor, pierderilor, deciziilor greșite și fraudelor;

Menținerea acurateții și exhaustivitații inregistrarilor contabile;

Dezvoltarea, menținerea și furnizarea unor indicatori și informații financiare și de management corecte și complete pentru fundamentarea deciziilor manageriale.

Sistemul de control intern se extinde, așadar, dincolo de acele aspecte care privesc direct sistemul contabil, cuprinzând o mare parte a managementului și aflându-se în prima linie de apărare a patrimoniului împotriva erorilor și fraudelor.

Sistemul contabil reprezintă ansamblul de axiome, principii, norme şi reguli de evaluare a unei unităţi prin care operaţiunile economico-financiare sunt prelucrate prin instrumentări tehnice contabile. Sistemul contabil identifică, corelează, calculează, analizează, înregistrează şi oferă toate informaţiile cu privire la tranzacţiile sau evenimentele care au avut loc în unitate într-o perioadă determinată de timp.

Controlul intern reprezintă politicile adoptate de conducerea unei firme cu scopul de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematică şi eficientă a activităţii, inclusiv protecţia activelor, prevenirea şi descoperirea erorilor şi a fraudelor, acurateţea şi realitatea instrumentării tehnice contabile, astfel încât informaţiile financiare să fie credibile.

Conceptul de control intern înglobeaza două elemente:

a) Mediul de control reprezintă atitudinea generală, nivelul de cunoștințe și măsurile

luate de manangeri în legătură cu controlul intern și importanța sa pentru entitate.

Mediul de control cuprinde stilul conducerii, cultura instituțională, sistemul de valori însușite de salariați și oferă cadrul în care se desfășoară diferitele tipuri de controale.

Mediul de control are efect asupra eficacității procedurilor de control specifice, însă nu poate, prin el însuși, chiar dacă un mediu de control aolid, să asigure eficacitatea sistemului de control intern.

Factorii care influențează mediul de control sunt:

Modul de funcționare a structurilor de conducere;

Politica managerială și stilul de operare al acestuia;

Structura organizatorică a entității și modul de stabilire a autorității și responsabilităților;

Sistemul de control managerial care cuprinde și funcția de audit intern, politicile și procedurile de personal și separarea sarcinilor.

Mediul de control eficient presupune:

• funcţionarea Consiliului de Administraţie;

• abilitatea managerială şi modul ei de operare;

• structura organizatorică a firmei şi modul de desemnare a responsabilităţii persoanelor implicate în activitatea economică;

• auditul intern, politicile de personal şi separarea funcţiilor şi a îndatoririlor.

b) Procedurile de control sunt reprezentate de acele proceduri si politici care, in plus față de mediul de control, sunt instituite de managementul entității pentru realizarea obiectivelor sale specifice.

Aceste proceduri constau în:

• verificarea instrumentării înregistrărilor atât sub aspect tehnic, cât şi din punctul de vedere al calculului;

• controlul aplicațiilor și al sistemelor informatizate ( de exemplu, se controlează actualizările din programele informatice computerizate și modul de accesare a fișierelor de date);

• controlul conturilor de control şi a balanţelor contabile;

• controlul și aprobarea documentelor;

• comparații de control ale datelor interne cu surse de informații externe;

• comparaţii de control ( situații comparative) ale rezultatelor inventarierii cu soldurile scriptice rezultate în urma înregistrărilor contabile;

• controlul modului de protejare a activelor (inclusiv prin limitarea accesului fizic) și înregistrărilor în evidențe;

• comparaţii ale valorilor previzionate cu rezultatele financiare obţinute.

Auditorul trebuie să vizualizeze politicile şi procedurile din Codul sistemului de contabilitate şi control intern, care sunt relevante pentru aserţiunile care fac referire la situaţiile financiare.

STANDARDELE DE CONTROL INTERN

Controlul intern are la bază următoarele caracteristici:

 Reprezintă o continuă intergrare, încorporare în componența operațiunilor.

Controlul intern nu este un eveniment, ci constă într-o serie de acțiuni sau activități care se derulează peste operațiunile entității și în mod neîntrerupt.

El trebuie să funcționeze ca parte integrantă a fiecărui sistem pe care managementul îl folosește pentru reglementarea și coordonarea operațiunilor pe care le inițiază și desfășoară, și desfășoară, și nu ca un sistem separat în cadrul entității.

În acest sens, controlul intern este un control al managementului, contruit ca o parte a infrastructurii pentru a ajuta managerii să conducă entitatea, astfel încât să realizeze obiectivele programate:

 Se efectuează de către personalul entității. Activitatea de control intern este

efectuată de salariați, dar responsabilitatea pentru un control intern bun revine managerului care îi stabilește obiectivele, îi pune în aplicare mecanismele, îl monitorizează și evaluează. Prin urmare, întreg personalul joacă roluri importante în organizarea și exercitarea controlului intern.

 Furnizează o asigurare rezonabilă și nu o asigurare absolută.

Managementul trebuie să planifice și să implementeze controlul intern pe baza relației cost- beneficiu. Oricât de bine ar fi planificat și implementat, controlul intern nu furnizează o asigurare absolută că toate obiectivele entității vor fi realizate. Aceasta se datorează, în special unor factori externi sau chiar influențelor manageriale. De exemplu, greșelile umane, erorile de raționament și aplicarea formală a unor proceduri pot afecta în mod substanțial controlul intern și implicit atingerea obiectivelor dorite de entitate.