Evaluarea, evoluția și perspectivele economiei României începând cu anul 1990

Introducere

Transformarea economiei româneşti dintr-o economie de stat supra-centralizată în economie de piaţă funcţională s-a dovedit a fi un proces mult mai complicat şi mai complex decât s-a estimat iniţial. La începutul anilor '90 au existat voci care spuneau că României îi vor trebui 20 de ani pentru a avea economie de piaţă funcţională. Dar iată că la mai bine de 19 ani de la schimbarea regimului, încă se mai simt influenţele economiei centralizate.

România a pornit în tranziţie cu un handicap major şi a avut mari probleme în a se desprinde de trecut, deşi populaţia a fost de acord cu schimbarea regimului. Astfel, economia a evoluat sinuos, cu momente de avânt urmate de prăbuşiri, cu mari fluctuaţii ale producţiei şi cu inflaţie înaltă persistentă. Decizia adoptată în 1990 de a stabili cursul de schimb la 21 lei/dolar (pe piaţa liberă era de circa 80 de lei/dolar) a dus la prăbuşirea exporturilor şi la creşterea exponenţială a importurilor. Motiv pentru care s-a epuizat total rezerva valutară în mai puţin de şase luni. Astfel, între 1990 şi 1992, a avut loc o primă recesiune de amploare, cu rate de inflaţie de trei cifre (aşa cum a existat în toate ţările în tranziţie). În perioada 1993 – 1996 s-a înregistrat o dinamică pozitivă a producţiei şi o scădere a inflaţiei dar, concomitent, s-au acumulat tensiuni care s-au reflectat în creşterea rapidă a datoriei externe şi dificultăţi mari în finanţarea deficitelor externe. Liberalizarea preţurilor a fost demarată în 1990 şi finalizată în mare măsură în 1998. Analiştii susţin că 1999 a fost anul relansării creşterii economice în România, deşi s-a înregistrat un avans al PIB de doar 1,8%. De altfel, această decizie a dus, practic, la triplarea exporturilor în perioada 1999 – 2004.

Deşi cu greutate şi mai mult presaţi de negocierile cu Fondul Monetar Internaţional în anii '90 şi de cele cu Uniunea Europeană începând din 2000, guvernanţii au adoptat deciziile necesare pentru ca economia României să se transforme într-una de piaţă, fapt certificat şi de aderarea la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007. În ultimii ani s-a înregistrat o creştere accelerată în majoritatea sectoarelor economiei, drept pentru care analiştii estimează o încetinire a vitezei de creştere în anii următori.

Dar pentru a prezenta exact cum a fost evoluţia economiei româneşti, ne-am propus ca în acest proiect să analizăm unii dintre cei mai importanţi indicatori macroeconomici şi să apreciem dacă România a avut o evoluţie bună sau nu.

Evoluţia Produsului Intern Brut din 1990 până în prezent

Produsul intern brut este indicatorul ce caracterizează cel mai precis nivelul de dezvoltare al unei ţări pe o perioadă determinată de timp. Studiul analizeză evoluţia produsului intern brut al României, respectiv perioadele de creştere sau de regres ale economiei ţării, apărute în intervalul 1990 – 2008.

Istoria ultimelor decenii ne înfăţişează o traiectorie complicată a tranziţiilor în România. Privatizarea, reformele economice şi capitalul extern atras au afectat evoluţia economiei româneşti, marcată de fluctuaţii ale producţiei şi de indicele mare al inflaţiei.

Produsul Intern Brut din anul 1990 a avut o valoare nominală de 857,9 miliarde lei, în termeni reali, scăzând cu până la 5,6 % faţă de anul anterior. PIB pe cap de locuitor atinge o valoare de 37mii lei/loc., iar deflatorul PIB are o valoare de 113,6% în timpul anului.În domeniul industriei, s-a observat o pondere a acesteia la formarea PIB-ului în valoare de 40,5%, în scădere faţă de anul anterior cu până la 16,7%. În construcţii, ponderea la formarea PIB este foarte mică, atingând doar pragul de 5,4%, în creştere usoară faţă de anul 1989 de până la 1,1%. Agricultura ocupă locul doi după industrie în procesul formării PIB, deţinând o valoare de 21,8%, în creştere cu până la 37 de procente faţă de anul anterior. Transporturile şi comunicaţiile cunosc o scădere faţă de anul anterior, în timp ce comerţul, turismul, serviciile financiar-bancare, administraţiile publice au parte de o creştere mai mică sau mai puternică, în funcţie de condiţiile economiei ţării în anul 1990.

Ar fi de menţionat faptul că consumul administraţiei private a scăzut în cursul anului 1990, dar într-o proporţie mai mică în comparaţie cu procentul scăderii formării brute a capitalului fix.Consumul populaţiei şi al administraţiilor publice a crescut în decursul perioadei studiate, ajungând până la 65% din PIB.

În anul 1991 valaoarea nominală a PIB a fost de 2 203,9 miliarde lei. În ceea ce priveşte variaţia anuală se poate observa că majoritatea sectoarelor au înregistrat descreşteri mai mult sau mai puţin semnifcative. În sectorul industriilor se observă o scădere faţă de anii anteriori , având o valore de 37,9 ceea ce înseamnă o scădere de până la -12,8 puncte procentuale. De ademenea construcţiile înregistrează o valoare de 4,4 procente, cea mai mică valoare din anii 90’. Sectorul agriculturii completează structura PIB cu un procent de 18,9(mult mai mic decât cel al anului anterior).