Evaluarea întreprinderii prin prisma metodelor financiare pe exemplul SC Textila SA Focșani

INTRODUCERE

Evaluarea reprezintă o parte integrantă a analizei economice şi este practic legată de formarea unei opinii asupra valorii pachetului de titluri de coproprietate supus evaluării. Evaluarea unei întreprinderi în funcţionare constă în formularea unei opinii privind valoarea unei întreprinderi sau a unei participaţii în aceasta în ipoteza că ea va continua să funcţioneze. În această ipoteză trebuie luate în considerare inclusiv elementele necorporale sau intangibile ale afacerii, generate de factori cum ar fi brevete, licenţe, proceduri operaţionale, avantaje de contracte, existenţa unui personal care a parcurs programe complexe de training specifice domeniului de activitate, care pot mări valoarea.

Cu alte cuvinte, evaluarea cuprinde o activitate prin care se estimează valoarea unor bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobilizate, a unor afaceri, participaţii în afaceri. Evaluatorul este cel care trebuie să analizeze, de la caz la caz, gradul de importanţă a fiecărei categorii de public şi nivelul de încredere şi reputaţie înregistrat de întreprindere relativ la aceasta. Valorificarea concluziilor sale se va face în scenariile previzionale din metodele financiare de evaluare prin gradul de optimism/pesimism înglobat în acestea.

Schimbarea proprietarului unui agent economic precum şi modificările structurale care se pot produce, necesită ca acesta să fie evaluat atât din punct de vedere al interesului vânzătorului cât şi al cumpărătorului.

În acelaşi timp, metodele de evaluare recunoscute oferă avantajul de a recurge la elemente acceptate în teorie şi practică pe baza cărora se determină preţul la care să se realizeze vânzarea societăţilor comerciale.

Indiferent de sectorul de activitate, de poziţia ocupată pe piaţă şi de mediul concurenţial, toate firmele sunt obligate să comunice, atât pentru a fi competitive, cât şi pentru a se face cunoscute. Datorită diverşilor utilizatori şi implicit a nevoii variate de informare, întreprinderea trebuie să ofere, prin intermediul situaţiilor financiare, o imagine de ansamblu asupra activităţii desfăşurate, completată de către informaţii suplimentare necesare satisfacerii cererii venite din partea diferiţilor utilizatori.

Scopul principal al acestei lucrări este acela de a aprecia modul în care informaţiile generate de situaţiile financiare sunt valorificate în caracterizarea activităţii unei întreprinderi, a poziţiei financiare şi a performanţelor acesteia, atât pentru nevoile proprii, cât şi pentru terţi. Domeniul de studiu l-am tratat atât prin prisma întreprinderii (oferta de informaţii), cât şi prin cea a utilizatorilor şi nevoilor lor (cererea de informaţii). Tratarea principalelor laturi ale cercetării au fost făcută pe parcursul celor cinci capitole ale lucrării, iar aspectele analizate au fost permanent subordonate unei abordări logice.

Multe decizii de privatizare a unor societăţi comerciale au fost puternic criticate întrucât preţurile au fost negociate de funcţionari puţini experimentaţi, care nu au dispus de nici un cadru de referinţă cunoscut şi acceptat. De nenumărate ori guvernele şi-au manifestat intenţia de a permite falimentarea societăţilor insolvabile. Unele societăţi româneşti au fost plasate sub administrare judiciară. Dar nu este suficient existenţa unui cadrul legislativ în baza căruia se poate declanşa procedura de faliment. Acesta trebuie lăsat să acţioneze. Motivaţii de natură socială şi alte interese au făcut ca legea falimentului să nu funcţioneze. Aplicarea acesteia ar implica stabilirea unor valori de lichidare pentru unii agenţi economici.

Evaluarea intervine în procesul de cunoaştere şi de gestiune a patrimoniului unităţilor structurale de bază din economie, în determinarea valorii bunurilor care fac obiectul creditării şi a garanţiilor solicitate de bănci, în stabilirea valorii bazelor impozabile în vederea calculării obligaţiilor fiscale, în calculul valorii bunurilor care se asigură, cu ocazia cesiunilor, fuziunilor, privatizării, introducerii în bursă, etc.

Contabilitatea are în vedere un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi transmite informaţii cu privire la operaţiunile (tranzacţiile) economice reprezentate de evenimente (fapte) economice care influenţează situaţia financiară a unei unităţi patrimoniale.

Problema evaluării reprezintă un complex subiect din contabilitate. Aceasta are în vedere atribuirea unei valori monetare diverselor operaţiuni economice generate de existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale.

Din cele expuse rezultă că, “evaluarea în contabilitate constă în cuantificarea şi exprimarea în unităţi monetare a mărimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli şi venituri) şi a operaţiunilor economice şi financiare cu modificări intervenite în masa patrimoniului”.

Componentele evaluării reprezentate de elementele structurii patrimoniului, operaţiunile economice, unitatea monetară de calcul şi cuantificarea valorii prin intermediul preţului (în cazul ieşirilor) şi costului (în cazul intrărilor din producţie proprie şi prin achiziţie) le regăsim integral şi în alte abordări conceptuale.

Astfel şcoala de contabilitate timişoreană consideră că, “evaluarea constă în cuantificarea şi măsurarea în expresie valorică (cuantificarea monetară) a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţii economice folosind preţurile şi tarifele” Se remarcă abordarea concisă, concentrată şi în acelaşi timp exprimarea analitică a conţinutului conceptual analizat. Alte abordări accentuează rolul monedei ca unitate de măsură a valorii, omiţând sau făcând referire doar la obiectul evaluării, fără a aminti nimic despre bazele de evaluare. Evaluarea contabilă asigură sintetizarea şi generalizarea informaţiilor generate de fluxurile interne şi externe ale unităţii patrimoniale, reflectate ulterior în situaţiile financiare.