Evaluarea investițiilor directe din România

Introducere

Problematica investitiilor straine directe (ISD) a fost si este intens dezbatuta, existând, în acest sens, preocupari atât la nivel national cât si international.

La nivel macroeconomic, am aratat ca ISD au sustinut cresterea economica atât direct, prin suplimentarea capitalului intern destinat achizitionarii de active fixe cât si indirect, prin stimularea investitiilor autohtone, contribuind, prin efecte de antrenare, la dezvoltarea activitatilor productive,

În plus, investitiile straine au reprezentat o sursa importanta de finantare a deficitului de cont curent, efectul financiar net (calculat ca diferenta între intrarile si iesirile de capital) accentuându-se odata cu cresterea intrarilor de capital strain.

De asemenea, am subliniat ca ISD au influentat semnificativ nivelul de trai al populatiei si au demarat cercetari in nenumarate domenii tocmai pentru a obtine un nivel de cunoastere tot mai inalt.

Totodata ne-am propus sa analizam si impactul crizei actuale asupra investitiilor straine, indreptandu-ne atentia catre Romania, dar in lipsa unor date concrete straduinta noastra a avut ca rezultat un material care instiinteaza despre anumite evenimente ce au avut loc in Romania in domeniul investitiilor straine, incepand cu anul 2007 si pana in prezent.

De asemenea, în spiritul unei abordari riguroase au fost utilizate informatii si date statistice furnizate de Institutul National de Statistica, Comisia Nationala de Prognoza, Oficiul National al Registrului Comertului si Banca Nationala a României.

CAP. 1

INVESTITIILE STRAINE DIRECTE

Investitiile straine reprezinta acea componenta a fluxurilor internationale care reflecta scopul unei entitati(persoana fizica sau juridica) rezidente intr-o tara, de a obtine un interes (pe termen scurt sau lung) intr-o companie rezidenta in alta tara.

Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici, agentul economic emitent si agentul economic receptor, situati în spatii nationale diferite.

În functie de raportul stabilit între emitentul si receptorul investitiei se disting doua categorii de investitii internationale: investitiile straine directe (ISD) si investitiile straine de portofoliu (ISP). Din punct de vedere istoric, investitiile straine de portofoliu preced investitiile straine directe.

Astfel, spre deosebire de investitia straina de portofoliu, investitia straina directa “presupune transferarea de catre agentul emitent a controlului si deciziei asupra activitatii receptorului”.

În cazul investitiilor straine directe interesul investitorului strain si, în consecinta, implicarea acestuia se manifesta pe termen lung, ceea ce exclude posibilitatea desfasurarii unor activitati speculative posibile în situatia investitiilor straine de portofoliu.

Spre deosebire de ISP care reprezinta externalizarea unor active financiare (actiuni si obligatiuni), investitiile straine directe genereaza un flux investitional internalizat care include atât active de capital (tangibile), cât si active intangibile (cunostinte manageriale, de marketing, know-how).

O definitie posibila ar fi aceea ca „Investitia straina directa este o categorie a investitiilor internationale care reflecta scopul unei entitati rezidente într-o tara (investitorul direct) de a obtine un interes de durata într-o companie rezidenta într-o alta tara (investitia directa).”

O alta definitie ar fi: „investitiile straine directe constau în transferul unui pachet industrial în care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industriala, expertiza

manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permite investitorului sa exercite dreptul de control asupra investitiei”(Negritoiu, 1996, pag.53).

Investitia straina directa presupune internalizarea unor active tangibile si intangibile în urmatoarele conditii:

• agentii economici implicati sa fie situati în spatii nationale diferite, si anume: investitorul direct (persoana fizica sau juridica) este rezident în tara de origine, iar investitia directa se regaseste în tara gazda sau tara receptoare;

• interesul investitorului sa se manifeste pe termen lung;

• investitorul sa exercite controlul asupra activelor în care s-a realizat investitia.

Majoritatea autorilor si organismelor interne si internationale considera ca fluxurile de investitii straine directe se compun din:

• actiuni: participarea la capitalul social al unei firme noi sau existente, ceea ce presupune crearea, extinderea unei societati sau achizitionarea unei firme deja existente;

• împrumuturi intracompanie: includ fondurile împrumutate între investitorul direct si filiale, sucursale si firme asociate;

• profituri reinvestite: acele venituri pe care le primeste investitorul direct si care nu au fost distribuite ca dividende sau venituri pe care sucursala nu le-a remis investitorului direct.

Investitiile directe depind de o serie de factori, cum ar fi:

• Costul marginal al accesului pe o piata straina trebuie sa fie mai mic decat venitul marginal obtinut din aceasta operatiune

• Existenta unor conditii ce fac ca productia in strainatate sa fie mai putin costisitoare decat exportul aceluiasi produs

• Productia proprie in strainatate este mai profitabila decat exportul sau vanzarea licentelor

Concluzii:

Sub aspect conceptual, investiţia străină directă presupune internalizarea unor active tangibile şi intangibile în următoarele condiţii: agenţii economici implicaţi să fie situaţi în spaţii naţionale diferite; interesul investitorului să se manifeste pe termen lung; investitorul să exercite controlul asupra activelor în care s-a realizat investiţia.