Evaluarea Ofertei de Produse si Servicii a Concurentilor

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Evaluarea Ofertei de Produse si Servicii a Concurentilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 28 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ciuchi Mihaela

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Economie

Cuprins

ARGUMENT 4
CAP. I CONCURENŢA- CONDIŢIE DE BAZĂ A ECONOMIEI DE PIAŢĂ 6
I.1 DEFINIŢIE ŞI NOŢIUNI GENERALE 6
I.2 TIPURI DE CONCURENŢĂ 7
I.3 FUNCŢIILE CONCURENŢEI 16
CAP. II EVALUAREA OFERTEI DE PRODUSE ŞI SERVICII A CONCURENŢILOR 20
II.1 FIŞA DE IDENTITATE A FIRMELOR CONCURENTE 20
II. 2 COTA DE PIAŢĂ 22
CAP. III APLICAŢII 25
APLICAŢIA NR. 1 25
APLICAŢIA NR. 2 26
APLICAŢIA NR. 3 27
BIBLIOGRAFIE 28

Extras din document

Argument

Concurenţii sunt întreprinderi similare care urmaresc să satisfacă aceleaşi nevoi ale clienţilor, fiind percepute de către consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor.

Pe piaţă întâlnim patru tipuri de concurenţi:

• concurenţii direcţi cuprind firmele care oferă acelaşi tip de produse sau servicii pentru a satisface aceleaşi nevoi. Ca exemplu pot fi luate cunoscutele firme de băuturi răcoritoare: Coca-Cola şi Pepsi sau popularele firme de detergenţi: Ariel şi Persil. Concurenţii direcţi fac eforturi financiare deosebite cu reclama, în încercarea de a arăta superioritatea produsului lor în raport cu al rivalilor. Foarte des, în aceasta luptă se utilizează şi preţul în încercarea de a atrage o parte din cumpărătorii rivalilor. Fiind foarte costisitoare, concurenţa directă nu ajută la supravieţuire decât firmele foarte puternice, cu suficiente mijloace financiare;

• concurenţii indirecţi sunt firmele care oferă un produs similar consumatorilor dar cu caracteristici diferite, satisfăcând alte nevoi sau preferinţe. De exemplu, două firme produc hârtie igienică, dar una se adresează instituţiilor iar cealaltă menajelor;

• înlocuitorii sunt concurenţii care vin cu produse foarte diferite ca formă şi conţinut, dar care satisfac aceeaşi nevoie a consumatorilor. Zahărul şi zaharina, de exemplu, produse de firme diferite satisfac nevoia de dulce a consumatorilor.

• nou veniţii sunt firmele care deja vând unui anumit grup de consumatori şi se decid să-şi extindă gama de produse pe care le oferă sau firmele producătoare care achiziţionează şi o reţea de distribuţie. Fabricantul de hârtie, de exemplu, achiziţionează o companie de distribuţie pentru a fi cât mai aproape de consumatorul final şi a-l influenţa.

Pe piaţă, întreprinderile concurente îşi dispută, pe de o parte, furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii, creditele, forţa de muncă ş.a., şi, pe de altă parte, clienţii, fiecare din ele căutând să-şi asigure inputurile necesare şi plasarea produselor proprii în condiţii cât mai avantajoase. Ca urmare, relaţiile de concurenţă pot fi definite ca ansamblul raporturilor de piaţă în care intră firmele în lupta pentru asigurarea inputurilor necesare obţinerii producţiei şi a pieţelor de desfacere.

Concurenţa cunoaşte grade diferite de intensitate, în funcţie de doi factori:

• raportul dintre cererea şi oferta existente pe piaţă

• raportul de forţe în care se plasează firmele pe piaţă

Deşi este sesizabilă uneori şi în planul aprovizionării firmelor cu resursele necesare, concurenţa propriu-zisă se desfăşoară însă între întreprinderi în calitatea lor de ofertant.

Gama mijloacelor şi instrumentelor utilizate în lupta de concurenţă este extrem de largă, mergând de la cele legale până la cele ilegale. În general, ele se delimitează în jurul celor patru piloni (cei 4P) pe care se sprijină marketingul: produs, preţ, plasare (în sens de distribuţie) şi promovare. Diferenţierile între concurenţi în ce priveşte produsul pot viza calitatea şi prezentarea (ambalajul), mărcile, service-ul, comunicaţiile cu privire la produs, imaginea etc. Ele însă îşi vor pune amprenta asupra preţurilor, după cum preţurile pot acţiona în mod independent prin nivelul lor - ca instrument al competitivităţii.

Cap. I Concurenţa- condiţie de bază a economiei de piaţă

I.1 Definiţie şi noţiuni generale

Concurenţă (din limba latină: concurrere = a concura) = rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari.

Concurenţa reprezintă elementul cheie în funcţionarea mecanismului pieţei şi a economiei de piaţă în general.

În cadrul mediului în care se desfăşoară activitatea, întreprinderile concurente se află într-o dublă ipostază, respectiv de cumpărător şi vînzător, plasînd astfel competiţia între cele două planuri. Pe de o parte ele îşi dispută furnizorii, prestatorii de servicii şi disponibilităţile de forţă de muncă, iar pe de altă parte, clienţii, urmărind obţinerea unor comdiţii cît mai avantajoase. Cu unii agenţi economici întreprinderea se afla în competiţie numai ţn calitate de cumpărător, cu alţii numai în calitate de cumpărător, iar cu alţii, în ambele ipostaze.

Fisiere in arhiva (1):

  • Evaluarea Ofertei de Produse si Servicii a Concurentilor.doc