Evaluarea Prin Comparație

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 20 în total

Cuvinte : 6859

Mărime: 35.58KB (arhivat)

Publicat de: Dorin Chiriță

Puncte necesare: 7

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Droj Laurentiu

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cuprins
1. Abordarea prin comparația de piață 1
2. Multiplii de piață ca elemente de comparație 4
3. Sursele de informații 1
4. Metode de evaluare bazate pe comparația de piață 1
4.1. Metoda comparației cu tranzacții de pachete minoritare 5
4. 2. Metoda comparației cu vânzări de firme necotate 5
4. 3. Metoda comparației cu tranzacții anterioare cu subiectul evaluării 5
4.4. Avantajele și limitele abordării prin comparație 5
5. Evaluarea terenurilor 1
5.1. Principii generale 5
5.2. Evaluarea terenurilor in conditiile insuficientei informatiilor 5
5.2.1. Metoda comparatiei directe 6
5.2.2. Metoda proportiei 6
5.2.3. Metoda extractiei 6
5.2.4. Metoda parcelarii 6
5.2.5. Metoda reziduala 6
5.2.6. Metoda capitalizarii rentei de baza 6
6. Evaluarea imobilelor 1
6.1. Principii generale 5
6.2. Etape in aplicarea metodei de comparatie prin piață 5
6.3. Corectiile 5
Concluzii 1
Bibliografie 1

Extras din proiect

Evaluarea prin comparație

1. Abordarea prin comparația de piață

Evaluarea prin comparație are scopul de a analiza piața pe care se desfășoară tranzacția pentru a se stabili limitele valorii de piață analizând proprietăți identice sau cel puțin asemănătoare cu cea care se evaluează, dar și pentru a obține cât mai multe informații relevante și semnificative cu referire la piața în cauză.

Organismele de reglementare în domeniul evaluării împart metodele de evaluare a proprietăților imobiliare în trei grupe: abordarea bazată pe cost, abordarea bazată pe venit și abordarea bazată pe comparații de piață.

Abordarea prin comparație se bazează pe un proces logic în care valoarea de piață se obține prin analiza tranzacțiilor cu întreprinderi similare și relevante, compararea acestor întreprinderi cu firma evaluată și, în final, estimarea valorii companiei evaluate prin utilizarea unor chei de conversie (multiplicatori).

Abordarea prin comparația de piață se bazează fundamental pe principiul substituției care spune că în cazul existenței unor alternative, investitorul va prefera cel mai mic preț la riscuri egale. În decizia investitorului ingredientul "risc" este cel mai important.

Principiul substituției nu cere ca întreprinderea bază de comparație să fie identica, ci similara și relevantă:

- similar se referă la natura întreprinderii, și cuprinde atât elemente cantitative cât și elemente calitative;

- relevant este un atribut care se referă la dorințele și așteptările cumpărătorului potențial și se referă la gradul de risc preluat prin investiția în firma respectivă, lichiditatea investiției, performanțele probabile ale întreprinderii etc.

În această abordare evaluatorul compară subiectul evaluat cu alte întreprinderi similare, cu participații și acțiuni care au fost vândute pe piață.

Abordarea prin comparație stabilește limitele valorii de piață a acțiunilor prin analiza prețurilor plătite în mod normal pentru acțiuni la firme concurente cu cea evaluată. Vânzările sunt investigate pentru a se vedea motivația celor două părți. Prețurile de vânzare care reflectă altă motivare față de cea tipică a participanților pe piață, ca de exemplu tranzacțiile efectuate de cumpărători speciali sau strategici, care în multe cazuri sunt dispuși să plătească un preț mai mare, trebuie să fie eliminate din baza de referințe pentru comparare.

Prețurile de tranzacționare sunt analizate prin utilizarea unor unități de comparație adecvate. În multe situații acestea sunt ajustate corespunzător cu diferențele dintre elementele de comparație: firme comparabile versus firma evaluată.

Abordarea prin comparare are în mod logic o largă aplicabilitate, dar ea este convingătoare numai atunci când sunt disponibile suficiente informații de piață. Credibilitatea acestei abordări este limitată în cazul modificărilor rapide ale condițiilor pieței sau în cazul întreprinderilor/acțiunilor care se vând rar.

Pornind de la principiul substituției, metoda presupune că un cumpărător informat nu ar plăti mai mult pe un bun decât costul de a achiziționa un bun comparabil cu aceeași utilitate.

În principiu, abordarea prin comparație poate fi aplicată și în evaluarea firmelor închise, premisa fiind că multiplicatorii de piață pot fi utilizați și pentru evaluarea firmelor necotate. Mecanismul abordării solicită evaluatorul să utilizeze prețurile și indicatorii de piață alături de alți factori cum ar fi: profiturile, fluxurile de lichidități, valoarea contabilă a capitalurilor proprii etc. să rețină indicatori (multiplicatori) de piață, iar ulterior să aplice ajustări corespunzătoare diferențelor naturale între firme cotate și necotate (dimensiune, lichiditate, acces la finanțare etc.).

În abordarea prin piață trebuie să existe o bază rezonabilă pentru comparații prin referirea la întreprinderi similare. Aceste întreprinderi similare trebuie să funcționeze în același domeniu de activitate ca și subiectul evaluat sau într-un domeniu care răspunde acelorași variabile economice. Comparația trebuie făcută într-o manieră clară și fără ambiguități.

Factorii luați în considerare pentru stabilirea existenței unei baze rezonabile de comparație cuprind:

1) asemănarea cu întreprinderea în discuție, în termeni de caracteristici cantitative și calitative ale întreprinderii;

2) cantitatea și gradul de verificabilitate a informațiilor referitoare la întreprinderi similare;

3) dacă prețul întreprinderii similare reprezintă prețul rezultat dintr-o tranzacție liberă și nepărtinitoare (deci un preț stabilit în mod obiectiv).