Evaluarea proiectelor de investiții conform VAN și RIR

CAPITOLUL 1

Conceptul de investiţii şi clasificarea acestora

În orice economie, noţiunea de investiţie reprezintă un fenomen aparte, o categorie financiară de o deosebită complexitate, fiind percepută cu semnificaţii şi sensuri diferite. Investiţiile reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale, a tuturor ramurilor şi domeniilor de activitate, a sporirii veniturilor, condiţie a creşterii nivelului de trai.

Orientările şi obiectivele cercetării economice, în etapa actuală, acordă o atenţie deosebită domeniului investiţiilor.

Conceptul de „investiţie” a fost şi este dezbătut în teoria economică din toate ţările, fiind exprimate mai multe opinii cu privire la conţinutul şi sfera de cuprindere a acestora

1.1. Definirea investiţiilor

. În definirea investiţiilor se are în vedere reflectarea anumitor caracteristici generale şi omogene ale acestora în raport cu modul de formare sau cu destinaţia pe care fondurile respective o primesc.

În general, se poate admite că orice plasare de fonduri în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar, etc. pentru a asigura regenerarea sau creşterea activelor, acoperirea cu forţă de muncă a activităţilor sau promovarea obiectivelor organizaţiilor sau firmelor este o investiţie.

Pentru a generaliza sensul acţiunii de a investi este însă util dacă nu chiar necesar să se adauge la această definiţie şi „plasamentele iniţiale ale posesorilor de lichidităţi în diferite titluri, depozite, terenuri sau clădiri/construcţii în scopul realizării de câştiguri” (creşterea bogăţiei sau averii), fie că e vorba de persoane fizice, fie că plasamentul este al unei instituţii, organizaţii sau întreprinderi.

Investiţia trebuie înţeleasă ca reprezentând o cheltuială în prezent, realizată în vederea obţinerii unor efecte viitoare în condiţii de risc şi incertitudine.

Acest concept este delimitat de patru elemente esenţiale, şi anume:

- subiectul, reprezentat de investitor ce poate fi o persoană fizică sau juridică;

- obiectul, adică construcţia, echipamentul de producţie, utilajul etc., în care se concretizează investiţia;

- costul, respectiv efortul financiar din prezent pentru realizarea obiectivului propus;

- efectele, reprezentate de rezultatele economice şi financiare din viitor.

Investiţiile se definesc ca acele „cheltuieli de capital ce se efectuează în scopul de a realiza, construi bunuri durabile care vor constitui suportul speranţei privind obţinerea, în viitor, a unui profit/venit aşteptat, a unei valori, respectiv a unor avantaje utile dorite, necesare”.

De asemenea, investiţiile sunt definite ca reprezentând o sumă de bani alocată în economie în vederea creşterii producţiei, adică o cheltuială bănească ce se deosebeşte de celelalte cheltuieli băneşti din economie, şi anume prin următoarele particularităţi :

- resursele investite în realizarea unui proiect pot fi delimitate ca natură şi volum de alte cheltuieli băneşti;

- cheltuieli efectuate au o durată de viaţă specifică, concretizată în faze şi etape bine definite (cercetare, proiectare, execuţie, exploatare);

- cheltuielile efectuate cu realizarea proiectului de investiţii să fie eficiente, adică proiectul de investiţii trebuie să asigure recuperarea fondurilor alocate şi obţinerea unui profit;

- proiectele de investiţii presupun întotdeauna un risc, legat de eventualele modificări în evoluţia parametrilor proiectaţi, datorită schimbărilor care pot apărea în viaţa economică şi social-politică.”

Conceptul de „investiţii” este folosit în două sensuri: unul larg şi altul restrâns. În sens larg, investiţiile cuprind „totalitatea cheltuielilor sau a alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă nişte venituri viitoare”. În înţeles restrâns, abordare reţinută în teoria microeconomică, investiţiile reprezintă „cheltuielile ce se efectuează pentru obţinerea de active imobilizate, prin construire, reconstruire, lărgire, modernizare sau achiziţionare de maşini, utilaje, instalaţii, clădiri, mijloace de transport, etc.”

În practica economică, investiţiile sunt abordate pe trei dimensiuni: contabilă, economică şi financiară:

o abordarea contabilă, pune accentul pe conţinutul material al efortului investiţional, pe valoarea şi pe durata de viaţă a investiţiei realizate;

o abordarea economică, potrivit căreia investiţiile reprezintă consumuri de resurse care se fac în prezent în speranţa obţinerii în viitor a unor efecte economice eşalonate în timp şi care însumate depăşesc cheltuiala iniţială; accentul este pus pe eficienţa efortului investiţional;

o abordarea financiară, potrivit căreia investiţiile reprezintă toate cheltuielile de resurse care generează venituri superioare sau economii în viitor, pe o perioadă mai mare de timp, iar amortizarea acestora se face de-a lungul mai multor ani.

Însă, investiţiile pot fi abordate şi sub aspect juridic, ele semnificând în acest caz achiziţii de bunuri sau elemente care constituie componente ale unui patrimoniu şi obiect al dreptului de proprietate: gospodăriile rurale sau urbane, echipamente productive, vehicule, valori mobiliare, bani etc.