Evaluarea proiectelor investiționale

INTRODUCERE

Investițiile sunt totalitatea de cheltuiuli care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital și obținerea unui profit. În același timp pentru alegerea celui mai bun poiect investițional trebuie să îi aflăm profitabiliatea acestuia.

Astfel acest proiect conține conceptul de investiție, clasificările după mai multe criterii, și desigur criteriile de evaluare.Aceste criterii ne vor ajuta să vedem profitul pe care il vom obține și timpul recuperării.

Ca urmare putem defini scopul acestei lucrări: Definirea conceputului de investiție și determinarea criteriilor de evaluare.

De aici putem formula următoarele obiective:

- Definirea conceptului de investiție

- Elucidarea tipurilor de investiție în funcție de mai multe criterii

- Stabilirea criteriilor de evaluare a proiectelor investiționale

În linii generale vorbind despre conținutul acestui proiect pot spune că este o constrângere a definiției și analiză a investițiilor, acesta reprezintă baza cunoștințelor investiționale.

O investiție profitabilă depinde de mai mulți factori, dar în special de o strategie aleasă la început. Specialiștii recomandă pentru evitarea insuccesului diversificarea, care poate fi definitivă în formarea unui portofoliu.

Portofoliu la randul lui este un grup de active cum ar fi acțiuni și obligațiui deținute de către un investitor. Evaluarea investiției se realizează prin intermediul metodelor de apreciere a proiectelor.

Eficiența și analiza proiectelor de investiții trebuie să răspundă în esența la 2 cerințe de baza:

a) o cerință de natura GNOSEOLOGICA (de cunoaștere)

b) o cerință de natura DECIZIONALA

Iar criteriile de bază, și cele mai importante după care putem calcula profitul unui proiecte sunt VAN - valoarea actualizată netă, RIR - rata internp de rentabilitate, IP- indicele de profitabilitate, termenul de recuperare , și criteriul riscului. Mau=i sunt câteva criterii, însă ele nu oferă aceleași date concrete și precise.

CAPITOLUL I

INVESTIȚIILE: CONCEPT ȘI CLASIFICARE

1.1 Conceptul de investiție

Noțiunea de investiție, într-o accepțiune mai largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obținerea de bunuri, materiale de valoare mare și durata de folosința îndelungată. Așa cum subliniază unii specialiști, investiția reprezintă:”angajarea resurselor făcută cu speranța realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor “sau “acțiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranța ca în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obține alte beneficii”.

Aceste formulări pun în evidența conținutul concret, material al investiției (resurse materiale, financiare) și scopul final - profitul. Noțiunii de investitie îi este caracteristic timpul - element definitoriu al procesului investițional. În acest sens, este relevanța sublinierea făcută de Pierre Masse potrivit căreia investiția este: ”o cheltuială pentru un viitor incert “ din care reiese că investiției îi este inerent riscul. După Pierre Masse, investițiile echivalează cu a renunța la satisfacția imediată și sigură, pe seama economiilor și veniturilor de care dispunem în prezent contra unei speranțe viitoare, al cărei suport îl reprezintă tocmai bunul investit. Prin urmare, investiția presupune economisire, acumularea unei părți din venit, urmărindu-se obținerea unui câștig în viitor. Aceste câștiguri își au izvorul, în ultima analiza, în sporul de avuție datorat investițiilor de capital, făcând abstracție de cele provenite din schimburile externe avantajoase.

Astfel investițiile cuprind: - Investițiile brute care includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparațiile capitale, cele pentru creșterea mijloacelor circulante și soldul mișcării de capital străin.

- Investițiile nete care includ cheltuielile pentru creșterea capitalului fix și a celui circulant.

În ”sens larg”, adică într-un cadru mai cuprinzător, investițiile reprezintă nu neapărat o sumă de bani anumită, ci, mai degrabă, o intenție, o acțiune umană privind plasarea (direcționarea) unui anumit capital pentru a se realiza ceva nou, sau ceva care trebuie readus la un aspect îmbunătățit substanțial, în scopul producerii unor bunuri (materiale sau intangibile) de pe urma cărora să se poată obține unele venituri suplimentare.

Din acest punct de vedere, conceptul de investiție constituie mobilul realizării unei intenții de dezvoltare, de mobilizare pentru îndeplinirea unui scop propus. Sub acest aspect, investiția este, mai de grabă, un factor de acțiune al societății, un îndemn pentru membrii săi de a da activității economice și vieții, în general, un sens ascendent, de continuă dezvoltare. Noțiunea de investiții a fost privită diferit, în funcție de politica economică a fiecărei țări.