Evaluarea Riscului de Țară de Către Agențiile de Rating

Capitolul I. Riscul de țără – concepte generale

1.1 Definirea conceptului de “risc de țară”

Riscul de țară a devenit un concept cheie în economiile actuale, având un rol major pe plan internațional. În dependență de anumiți factori, se poate evalua riscul de țară al unui stat, fapt ce are implicații în dobânda pe care emitentul de titluri debitoare trebuie să o plătească pentru a atrage investitorii din piețe. Cu cât riscul de țară este mai mare (măsurat prin CDS – Credit Defaul Swap – costul asigurării pentru neplata datoriilor de stat), cu atât dobânda (calculată de obicei ca EURIBOR plus CDS-ul, transformat în procente) va fi mai mare la împrumuturile obligatare. Similar, comparând obligațiuni cu aceeași maturitate, cu cât ratingul acordat de către agențiile de rating este mai mare cu atât este mai mică rata dobânzii pe care o platește, deci și randamentul. Obligațiunile cu un rating mic trebuie sa platească dobânzi ridicate, oferind randamente înalte, pentru a ademeni investitorii care ar putea fi ingrijorați în legatură cu plata la timp a dobânzii și a principalului.

În general, riscul de țară este considerat ca un risc de materializare a unui “sinistru” rezultat din contextul economic și politic al unui stat. “Sinistrul” poate fi cauzat de imobilizări de active (confiscarea bunurilor în străinătate, blocaj de fonduri), pierderea unei piețe din motive necomerciale și atingerea securității persoanelor . În sens larg, riscul de țară exprimă probabilitatea pierderii financiare în afacerile internaționale, pierderi generate de unele evenimente macroeconomice și / sau politice, specifice fiecărei țări în parte. Acesta este perceput ca un pericol la adresa economiei respective, întrucât influențează plățile acesteia.

Conceptul de risc de țară include riscul suveran și riscul de transfer. Riscul suveran se referă la probabilitatea ca un stat suveran să nu-și onoreze obligațiile de plată externe, adică, din varii motive, aflate sub controlul autorităților statale, să nu poată să-și achite datoria publică externă sau garantată public . Creșterea riscului suveran poate conduce la încetarea plăților de către țara debitoare sau la reeșalonarea, reamaneajarea sau reducerea datoriilor, cu consecințe negative și prejudicii aduse creditorilor (a se vedea prejudiciile înregistrate de băncile franceze și germane în special, care au fost cele mai expuse pe datoria Greciei, care a fost rostogolită și chiar, o parte, ștearsă). Riscul de transfer se manifestă atunci când guvernul nu poate să asigure accesul firmelor private la valuta necesară achitării importurilor, sau să împiedice acest transfer. Alte clasificații prevăd împărțirea riscului de țară în risc suveran și risc monetar, cel din urmă fiind cauzat de schimbarea cursului monedei de contract sau de credit .

Riscul de țară, prin amploarea sa și impactul pe care îl are asupra unei economii, se deosebește în mod esențial de celelalte tipuri de risc, ca cel din asigurări, de pildă. Acesta include mai multe componente, printre care cea politică, confiscările, exproprierile, restricțiile asupra transferului de fonduri, produse, etc. În cele mai multe cazuri, riscul de țară se datorează factorilor naturali, celor socio-politici și a unora din mediul economico-financiar.

Riscul, ca concept, se delimitează de incertitudine deoarece cea din urma exprimă gradul de îndoială în producerea unui fenomen, ce se reduce pe măsura dobândirii de cunoștințe precum și luarea de măsuri de prevenire.

Fenomene social-politice

Fenomene Fen. naturale

financiare

Fenomene economice

Fig. nr. 1 Sfera riscului de țară și contextul manifestării sale

Sursa: Voinea, G.M., op.cit., p. 262

1.2 Evenimentele care influențează riscul de țară

Riscul de țară poate fi provocat sau amplificat de diverse evenimente ce țin de contextul politic și economico-financiar dintr-un anumit stat. Astfel, acestea pot fi de natură:

- Politică (endogen și exogen): război, ocupație militară străină, conflicte de interese legate de polarizarea politică regională, revolte ideologice, etc.;

- Economică (endogen și exogen): creșterea ratei inflației, deprecierea monedei naționale, diminuarea creșterii PIB-ului pentru o perioadă mare de timp, deficitul de cont curent și a balanței de plăți, crizele financiare și economice, modificările majore ale politicii economice (e.g. modificarea prețului energiei), etc.;

- Socială: război civil, divizările religioase, contradicții între anumite clase sociale, revolte pe baze etnice și religioase, etc.