Evaziunea Fiscală

ARGUMENT

Am conceput această temă deoarece sunt foarte multe de vorbit despre evaziunea fiscală şi mai ales în zilele noastre când toti contribuabilii incearcă să se sustragă de la plata impozitelor, să insele Fiscul.

Evaziunea fiscală nu este o simpla infracţiune, ea reprezintă un fenomen care evoluează în continuu şi este probabil la fel de vechi ca şi statul.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărui consecinţe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibilă. Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni în mecanismul pieţii şi poate contribuii la inechităţi (mărirea lor) sociale datorate „accesului” şi „înclinaţiei” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor.Multitudinea obligaţiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales povara acestor obligaţii au facut să stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost intotdeauna în special activa şi ingenioasă pentru motivul că Fiscul lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul banesc. Evaziunea fiscală e o noţiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiţie legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbeşte de fraudă se vorbeşte în aceeaşi măsură de fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală , de evaziune internaţională, de evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din faţa impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puţin impozitate sau subestimarea fiscală, fraudă la lege sau economia subterană.

Juriştii români au fost preocupaţi încă de la începutul secolului de definirea evaziunii fiscale, în acest scop dându-se diferite definiţii cum ar fi: “totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cărora cei interesati sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligaţiunilor stabilite prin legile fiscale”, sau “sustragerea de la plata obligaţiuniilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele si veniturile impozabile”. Aceasta mai poate fi definită şi ca ansamblu de sustrageri intenţionate de la obligaţiile fiscale, comise nu prin încălcarea directă a legii, ci prin eludarea, prin ocolirea ei, cu ajutorul unor acte simulate si numai aparent reale, constituind rezultata logică a unei legislaţii imperfece, a metodelor defectuase de aplicare, precum şi a unei neprevederi şi nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune.

Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizează eludarea fiscului, modul de aplicare a legilor ce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care cu o mentalitate nesănătoasă recurg la felurite metode de a-şi ascunde materialul impozabil, corupţia organelor fiscale, repartizarea inechitabilă a cotelor de impozite pe grupe de venituri şi categorii sociale.

Sistemul de impozitare actual poate duce chiar la scaderea muncii, oamenii nu mai sunt impulsionaţi să presteze muncă suplimentară căci veniturile astfel

câstigate le vor fi luate la impozitare, ceea ce impulsionează munca la negru şi implicit sustragerea de la impozite.

În România, creşterea semnificativă a evaziunii fiscale devine tot mai dramatică; spiritul de evaziune fiscală se naste din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină, natura omenească are intodeauna tendinţa să pună interesul general în urma interesului particular; ea e inclinată să considere impozitul mai mult ca pe un prejudiciu şi nu ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice şi să vadă intodeauna cu ochi răi pe acela care vrea să-i micşoreze patrimoniul. Astfel din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au cautat să reducă obligaţiile fiscale, recurgand la tot felul de metode ingenioase.

Principala problemă cu care se confruntă România în materie de reglementări fiscale este lipsa corelaţiilor dintre aceste legi. Mai mult, legile nu sunt clare şn privinţa prevederilor şi a instrucşiunilor de implementare. Astfel cei impozitaţi, dar şi controlorii financiari au mai multe posibilitati de a eluda legea fiscala şi achitarea obigaţiilor financiare.

Capitolul I.

Evaziunea Fiscală-noţiuni generale

1.1 Noţiunea de evaziune fiscală.

Evaziunea fiscala e o notiune foarte dificil de precizat, in plus nu exista o definitie legala a fraudei fiscale.

Prima definire a evaziunii fiscale a fost dată între cele două războaie mondiale; conform acesteia, frauda îmbracă o concepţie extensivă, noţiunea de evaziune fiscală e inclusă în cea de fraudă(ea a fost sustinuta de Lerouge sau M.A. Piatie).

Cel mai cunoscut sens dat evaziunii fiscale e "arta de a evita căderea în câmpul de atracţie a legii fiscale" concept care aparţine lui M.C. de Brie si P.Charpentier.

Cel de-al treilea concept aparţine lui Maurice Duverger, care considera că evaziunea fiscală e un termen generic, şi desemneaza manifestarea de fuga din faţa impozitelor. Aceasta e o definitie in sens larg a evaziunii fiscale care ajunge să înglobeze şi frauda.

La noi Iulian Vacarel sugereaza definirea evaziunii fiscale ca fiind "sustragerea de la impunere a unei parti din materia impozabila".

Într-o definiţie mai completă, evaziunea fiscală este prezentată ca fiind “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata taxelor, impozitelor şi a altor sume datorate bugetului de stat”.

Evaziunea fiscala e unul din fenomenele economico - sociale complexe de maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale carei consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind practic imposibila. Statul trebuie sa se preocupe sistematic si eficient de preintampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Astfel evaziunea fiscalã este rezultatul logic al defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a cãrui fiscalitate excesivã este tot atât de vinovatã ca şi cei pe care îi provoacã prin aceasta la evaziune.

1.2 Caracterizarea şi formele evaziunii fiscale

Într-o economie de piată are loc un conflict de interese: pe de o parte, statul care doreşte să-şi maximizeze veniturile din taxe, impozite, accize etc., iar pe de altă parte – contribuabilii, care doresc să plătească cât mai puţin. Fiscul, ca instituţie specializată a statului în problema controlului veniturilor persoanelor juridice sau fizice şi în colectarea impozitelor, va interpreta întotdeauna prevederile actelor normative numai în înteresul său. Dar, oricât de abili ar fi făuritorii legilor fiscale, acestea pot fi interpetate şi în favoarea contribuabililor, sau, atunci când acest lucru nu este posibil, se apelează de multe ori la căi ilicite de sustragere de la plata impozitelor, accizelor, taxelor etc. Astfel se conturează unul dintre cele mai răspândite fenomene care afectează viaţa economică, şi anume evaziunea fiscală.

În funcţie de modul cum poate fi săvârşită, evaziunea fiscală cunoaşte două forme:

1. Evaziune care poate fi realizata la adapostul legii, evaziune legala;

2. Evaziune care se realizeaza cu incalcarea legii, fiind deci ilicita sau frauduloasa.

„Se poate spune că există 3 familii de contribuabili. Una, a celor funciarmente cinstiţi (albă). Alta, a celor funciarmente necinstiţi (neagră). Si, cea gri, care evadează, fie legitim prin abilitate, fie ilegal prin acrobaţii sau abuz de lege”.