Evaziunea Fiscală

INTRODUCERE

În urma analizei şi cauzelor şi împrejurărilor în care are loc evaziunea fiscală, am formalizat o funcţiune generală a evaziunii fiscale care am arătat că, în ultimă instanţă, pe baza unor presupoziţii este determinată de o singură variabilă, politica fiscală. Găsind, de asemenea, foarte interesantă abordarea economică a comportamentului uman, în speţa crimei, de către renumitul Garz S. Becker laureatul premiului Nobel, am făcut loc în prezenta lucrare şi funcţiunii evaziunii fiscale elaborată prin prisma comportamentului uman.

Prin trecerea la un nou tip de economie, nu i-a fost deloc greu astfel încât, beneficiind de blândeţe şi lacunele legii, evaziunea fiscală să devină în dese cazuri o manieră curentă de lucru faţă de fiscalitatea care încearcă să-l atingă. Fără îndoială că nici românul nu putea şi poate face excepţie de la „înclinaţia” spre evaziune, din momentul ce contribuabili ai unor ţări considerate a avea un bun civism fiscal nu ezită, când au posibilitatea, să realizeze o evaziune sau chiar o fraudă fiscală.

Alarmarea opiniei publice româneşti de acest nou fenomen economico-social, apărut pe scena românească după cinzeci de ani de civism fiscal aproape perfect, în lipsa, însă cvasitotală a impozitului în finanţele publice (socialiste), s-a datorat, în principal apariţiei unui nou flagel, cel al evaziunii fiscale, care lovea societatea românească aflată nu numai la o cotitură istorică în existenţa ei, ci şi într-o profundă criză economică.

Această stare de spirit generală, la care s-a adăugat conştientizarea noastră în legătură cu implicaţiile bugetare, macroeconomice şi sociale ale proliferării evaziuni fiscale, la adăpostul unei legislaţii ce se încăpăţânează să apară şi să se perfecteze asupra subiectului major al acestei lucrări: evaziunea fiscală în România. Dacă în, acest caz, cauzele şi împrejurările în care a avut şi are loc evaziunea fiscală nu sunt prea greu de individualizat, rămân, în schimb, în discuţie soluţiile pentru limitarea fenomenului. Iar dacă aceste soluţii au fost găsite şi arătate de cei care au studiat fenomenul, meritul lor nu poate fi deplin decât dacă aceste soluţii se aplică de cei chemaţi să le aplice. Este în fapt necesară abordarea chestiunii politice fiscale. Aceasta este, în ultimă instanţă responsabilă:

1. de construirea unui sistem fiscal modern şi de utilizarea lui în folosul economic al statului, dar şi al cetăţeanului-contribuabil care nu trebuie epuizat fiscal şi

2. de limitarea evaziunii (fraudei) fiscale.

Iată de ce în cadrul lucrării i-am rezervat un mic spaţiu şi politicii fiscale văzută printre altele.

Pentru aplicarea politici fiscale adoptate de puterea executivă, este nevoie de control fiscal bine organizat (structural) cu specialişti corespunzător motivaţi, care să aibă ca unic scop aplicarea corectă a legislaţiei fiscale, fără a vedea în contribuabili un permanent şi iremediabil evazionist. Principalele sarcini şi obiective vizate de controlul fiscal în relaţia cu contribuabili sunt abordate într-un capitol distinct al lucrării.

Capitolul 1

FINANŢELE PUBLICE-INTRODUCERE

1.1 NOŢIUNEA DE FINANŢE PUBLICE

În zile noastre, economiştii recunosc caracterul ştiinţific al cunoştinţelor cu privire la finanţe, statul de ştiinţă al acestora. În urma studiilor întocmite şi a cercetătorilor efectuate de-a lungul anilor de numeroşi specialişti în materie, mai ales de la A. Smith şi D. Ricardo încoace, în diversele ţări ale lumii, a sporit volumul cunoştinţelor referitoare la finanţe, s-au făcut generalizări valoroase, au fost formulate principii cu caracter peren, au fost stabilite raporturi de cauzalitate între diverse fenomene, au fost identificate anumite legităţi, au fost puse la punct metode de investigare a fenomenelor.

În urma cercetărilor întreprinse şi a experienţei acumulate, a fost perfecţionate continuu metodele de lucru folosite în practica financiară a crescut gradul de precizie al lucrărilor de planificare şi prognozare financiară, au fost stabilite modalităţii de cuantificare a impactului măsurilor financiare asupra venitului naţional, asupra producţiei şi schimbărilor, asupra evoluţiei preţurilor, asupra veniturilor diferitelor categorii sociale.