Evoluția Asigurărilor pe Plan Mondial și în Țara Noastră

1.Primele începuturi şi evoluţia asigurărilor

Începuturile asigurărilor îşi au originea în cele mai vechi timpuri; ele se pierd în negura vremurilor, oamenii de ştiinţa neavând posibilitatea să stabilească decât cu aproximaţie perioadele istorice ale apariţiei lor.

Apariţia asigurărilor este legată de existenţa unor evenimente posibile, dar incerte, care ameninţă bunurile materiale, precum şi integritatea corporală şi chiar viaţa oamenilor.

Ca urmare, oamenii s-au solidarizat pentru a găsi în comun mijloace de prevenire dar şi de eliminare a unor asemenea evenimente.

Se consideră ca primele forme de asigurare datează din antichitate, comercianţii practicând unele forme de protecţie, pentru acoperirea pierderilor produse în timpul transportului mărfurilor.

Istoria remarcă unele date potrivit cărora unii negustori chinezi pentru a transporta marfă pe fluviile periculoase ale Chinei, o încaracau pe mai multe vase pentru a reduce riscul ca intreaga marfă sa fie distrusă în timpul transportului.

În jurul anului 3000 înainte de Hristos, în timpul Babilonului s-a practicat un anumit fel de împrumuturi maritime, care il exonerau pe împrumutat de a le restitui dacă marfa sau nava sufereau pierderi, avarii sau dispariţii. Dovezile iniţiale se refera la Codul lui Hammurabi , identificat foarte tarziu. Codul cuprinde 282 de clause şi a fost compilat de Hammurabi, regele Babilonului, în jurul anului 2250 înainte de Hristos. Astfel, s-a creat un sistem de contracte prin care finanţatorul unei operaţiuni comerciale se obliga ca în situaţia în care pe timpul calatoriei negustorul era jefuit, să îi steargă acestuia datoria.

Roma Antica- existau asociatii, numite «cluburi de înmormantare», care acordau un fel de asigurare de viaţă, prin care se acopereau cheltuielile de înmormântare.

Egiptul Antic- funcţiona un fond de solidaritate al tăietorilor de piatră, constituit din contribuţia tuturor, pentru acoperirea unor pagube.

Grecii au preluat experienţa babilonienilor şi fenicienilor şi au început să emita unele hârtii de valoare. In secolul al IX-lea înainte de Hristos, legile Rhodosului au constituit baza teoretică şi practică a uzantelor maritime referitoare la avaria comună. În secolele următoare, romanii au aderat la acelaşi sistem.

Dezvoltarea asigurărilor este foarte strâns legată de dezvoltarea transporturilor pe mare şi cu deosebire a asigurărilor maritime, care au influenţat toate celelalte asigurări.

Asigurările maritime s-au născut în Italia, şi anume la Roma. În timpul Evului Mediu, asigurările maritime s-au dezvoltat în toate orasele italiene. Nici un transport maritim nu se facea fără să fie asigurat.

În poliţele de asigurare din 1385 şi 1397 sunt menţionate următoarele riscuri: calamităţile naturii, incendiu, aruncarea încărcăturii peste bordul navei, confiscarea de autorităţi locale, represalii

Unul dintre primele centre comerciale care a practicat asigurările maritime a fost orasul Burges (el a practicat comertul cu lâna).

În anul 1310 s-a înfiinţat Camera de Asigurari la care comercianţii puteau să-şi asigure mărfurile pentru toate riscurile.

Mai târziu, în secolul al XV-lea, Spania, prin centrul Barcelona a început să practice pe scară largă asigurările maritime datorită comerţului practicat cu Italia.