Evoluția macroeconomică în contextul crizei actuale

Ne propunem, în acest proiect ”să zugrăvim” în ansamblu principalele aspecte ce țin de macroeconomia națională privind efectele crizei mondiale ce, din păcate, nu au ocolit țara noastră. De asemenea nu ne propunem să enumerăm cauzele sau efectele crizei econimice, ci să le dezvoltăm, să le analizăm în scopul evidențierii poziției actuale a României în domeniul macroeconomic.

În prima parte am discutat istoricul crizei economice (1929-1933), o perioadă de răscruce pe plan mondial și național, urmând să detaliem agregatele macroeconomice (PIB, inflație, șomaj etc) ale României în contextul crizei actuale.

Ne dorim, de asemenea, să prezentăm, pe rând, evoluția fiecărui indicator în parte, pornind cu Produsul Intern Brut, variabila ce caracterizează cel mai precis nivelul de dezvoltare al unei țări pe o perioadă determinată de timp.

Apoi, ne îndreptăm atenția către unul dintre sectoarele cele mai complexe al economiei și anume exporturile românești.

Următorul indicator vizat în această prezentare se referă la inflație, starea de dezechilibru economic în care masa monetară existentă în economie depășește necesarul real de monedă, ducând la creșterea generalizată a prețurilor și la scăderea puterii de cumpărare a banilor.

În cele din urmă, prezentăm șomajul, fenomenul economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariaţi rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă; situaţia aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilităţii de a găsi un loc de muncă.

Așadar, proiectul își propune să analizeze întrega evoluție a principalilor indicatori macroeconomici în perioada crizei actuale oferind cititorilor pe ansamblu, o imagine clară a poziției României în ultimii ani.

Ce este criza? Cum și de ce a apărut criza economică mondială?

“Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne depăşit.” (Albert Einstein)

”Marea criză economică din anii 1929-1933” pe plan mondial si național.

Criza ce a zguduit echilibrul economic mondial a fost in perioada interbelică, numită: ”Marea criză economică din anii 1929-1933”. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928.

Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de marți (așa-numita Marțea neagră) 29 octombrie 1929. Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate cât și în cel mai puțin dezvoltate, a căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic oprită. Zonele rurale a suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%. Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.

Marea depresiune economică s-a încheiat în momente diferite în țările globului. În majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite prefaceri politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori precum Adolf Hitler sau Benito Mussolini au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de al Doilea Război Mondial.

În această perioadă, venitul național pe cap de locuitor a scăzut cu 56%, de la 11,000 lei la 4,800 lei (in SUA, PIB-ul a scăzut cu peste 40%), iar valoarea producției agricole a scăzut de la 109 miliarde lei în 1929 la 48.6 mld. lei în 1933, această scădere fiind generată de prăbușirea prețurilor. Ca volum, producția agricolă a crescut cu 29%. De remarcat că agricultura genera o valoare cu ~50% mai mare decat industria.

După cum se poate observa, scăderea producției industriale a fost mult mai mare decât scăderea numărului de muncitori, însă limitarea concedierilor a fost posibilă datorită scăderii masive a salariilor.