Evoluția Procesoarelor

Introducere

Nivelul de dezvoltare a tehnologiei creşte pe zi ce trece. În fiecare zi apare cîte un calculator mai performant cîte un procesor mai puternic, o placă de baza mai performantă, o placă video, una operativă, o placă de retea, un HDD cu o capacitate de memorie mai mare ş.a. Tehnologia merge în pas cu timpu şi nu se ştie pîna la ce nivel de dezvoltare a ei vom ajunge, dar nu trebue să fie stopată evoluţia sa. Una din tehnologii este calculatorul personal.

Un calculator este o maşină de prelucrat date şi informaţii conform unei liste de instrucţiuni numită program. În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice, şi de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic. Calculatoarele actuale nu sunt doar maşini de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive care facilitează comunicaţia între doi sau mai mulţi utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată. O piesă importantă a calculatorului este procesorul.

Procesorul este o piesa importantă a unui calculator, fiind cel care stabileşte cine, ce şi când sa facă şi de aceea nu trebuie facută nici o economie atunci cînd o cumparăm. Un procesor este alcătuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate. Acestea sînt alcătuite la rîndul lor din tranzistori, rezistori, condensatori şi diode. Toate aceste componente servesc la alcătuirea unor circuite care formează porti logice care stau la baza principiului de funcţionare a microprocesorului. De exemplu, un amator al jocurilor va pune un accent mai mare pe placa video decît pe procesor. Totul depinde de destinaţia calculatorului, acest lucru nu însemnă că nu avem mereu nevoie de cel mai performant procesor. Procesorul mai este numit şi CPU (Central Processing Unit), sau UCP, acesta fiind traducerea în limba romînă (Unitate Centrală de Prelucrare).

I.Evolutia procesoarelor

1.Primele procesoare

Aparitia procesoarelor desktop începe în 1993, odatã cu apariţia primului Pentium.

Primul model disponibil rula la o frecvenţă de 60 MHz, avea 3,3 milioane de tranzistori şi era capabil de a efectua pînă la 100 de milioane de operaţii pe secundă (Million Instructions Per Second - MIPS).

Odată ce tehnologia folosită în primul Pentium a devenit depăşită, pe piaţă a fost lansat Pentium II. Pornind de la 233 MHz, a fost construit pentru a ajunge la maximum 450 MHz. Aproximativ în acelaşi timp şi-a fãcut apariţia şi primul procesor Celeron. Acesta era identic cu Pentium II, cu singurele diferenţe că avea un cache mai mic şi o frecvenţă scăzută a FSB-ului. În timp ce Pentium II folosea FSB la 100 MHz, iar Celeron-ul putea lucra la doar 66 MHz.

Nu după mult timp, Pentium III a venit să înlocuiască Pentium II, primul model rulînd la 450 Mhz, ajungînd mai tîrziu să fie primul procesor care a depăşit bariera celor 1000 de MHz. Intel a continuat linia Celeron bazat pe nucleu PIII, însă cu caracteristici voit reduse. Cel mai popular procesor Intel se numeşte Pentium 4, fiind principala armă Intel în lupta actuală pentru supremaţie.

Primul nucleu de Pentium 4, cunoscut şi sub numele de Willamette, a fost folosit în procesoarele cu frecvenţe de lucru între 1,3 şi 2 GHz, folosind un FSB la 400 MHz. Cel de-al doilea nucleu, Northwood, a adus un cache crescut la 512 kB şi FSB la 533 MHz, apoi 800 MHz, alături de trecerea la tehnologia de 0,13 microni. Nucleul Prescott are 1 MB cache L2 şi FSB de 800 Mhz.Cel mai nou membru al familiei Pentium 4 rulează la 3,6 GHz şi are Hyper-Threading.

Folosită iniţial de procesoarele Xeon, tehnologia Hyper-Threading permite unui procesor P4 să fie văzut de către sistemul de operare şi aplicaţii ca o combinaţie de două procesoare, dar performanţa nici nu se aproprie de cea a unui sistem cu două procesoare, deoarece procesoarele logice impart resursele cu cel real. Există aplicaţii adaptate pentru un system multiprocesor, care vor rula mai bine

pe un sistem cu processor cu HT.