Evoluția Procesului Inflaționist în România

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 36 în total

Cuvinte : 12123

Mărime: 65.20KB (arhivat)

Publicat de: Georgel Gheorghe Morar

Puncte necesare: 8

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Bilan I.

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Conceptul de inflaţie 2
1.1. Definirea conceptului de inflaţie 2
1.2. Tipuri de inflaţie 3
1.3. Cauze ale inflaţiei 4
1.4. Consecinţe ale inflaţiei 6
2. Fenomenul inflaţionist în România 7
2.1. Ţările Române până la reforma monetară din 1867 8
2.2. Etapa 1868-1900 10
2.3. Începutul secolului XX până la 1929 10
2.4.Criza economică mondială din 1929 – 1933 12
2.5. Perioada de avânt economic până la intrarea României în cel de-al doilea război mondial (1934 – 1941) 14
2.6. Perioada celui de-al doilea război mondial – proclamarea Republicii Populare Române (1941 – 1947) 15
2.7. România între 1948 – 1989 17
2.8. România după decembrie 1989 19
2.8.1. Scăderea producţiei şi perioada inflaţiei crescute (1990-1993): „Prima recesiune transformaţională” 19
2.8.2. Breşa din politica macroeconomică, 1993-1994: „şocul dobânzii” 20
2.8.3. Creşterea economică fragilă şi revenirea la inflaţie, 1995-1996 22
2.8.4. „Şocul de politică” din 1997 (a doua „recesiune transformaţională”) 25
2.8.5. Anii 1999 şi 2000 28
2.8.6. Inflaţia în România după 2000 30
2.8.7. Inflaţia în 2001 31
2.8.8. Inflaţia în 2002 32
2.8.9. Inflaţia după 2003 33
Bibliografie: 35

Extras din proiect

1. Conceptul de inflaţie

1.1. Definirea conceptului de inflaţie

Din punct de vedere etimologic, cuvântul inflaţie provine din latinescul „inflare” care are semnificaţia de a se umfla în mod exagerat. Preluarea şi folosirea termenului în vocabularul specializat al teoriei economice sunt pe deplin justificate. De la începuturile manifestării sale şi până în zilele noastre, fenomenul numit inflaţie s-a definit, sub raportul conţinutului şi al formei de manifestare, prin această trăsătură esenţială – de creştere exagerată a preţurilor.

Începuturile fenomenului inflaţionist ţin de zorii capitalismului, după cum conştientizarea lui şi încercările de analiză şi explicitare fac debut prin lucrările primilor interpreţi ai economiei moderne – mercantiliştii. Aceştia şi cei care l-au urmat, economiştii clasici şi neoclasici s-au aplecat asupra fenomenului produs în condiţiile circulaţiei banilor adevăraţi, a banilor-aur sau a banilor de hârtie convertibili în aur.

Deşi uşor perceptibilă, inflaţia reprezintă unul din fenomenele complexe foarte greu de definit şi prins în tuşe sigure. Opiniile ca şi încercările de definire a inflaţiei se înscriu pe o gamă foarte variată, fiecare încercând să surprindă ceea ce se crede a fi esenţial în conţinutul sau manifestarea procesului.

Inflaţia reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat în creşterea masei monetare din circulaţie peste nevoile economiei, fapt ce conduce la deprecierea monetară şi la creşterea anormală, permanentă, cumulativă şi generalizată a preţurilor.

Aşa cum rezultă din definiţie, inflaţia se prezintă ca o disfuncţie gravă între mărimile economice reale şi cele nominale, monetare. Funcţia esenţială a banilor, de măsurare a valorii bunurilor prin intermediul preţurilor este serios pusă în cauză. Ei se găsesc într-o cantitate prea mare faţă de valoarea bunurilor pe care trebuie să o exprime. Ca urmare, preţurile cresc şi moneda se depreciază, cu toate consecinţele care derivă de aici.

În 1975, D.E.V. Laidler şi M.J. Parkin definesc inflaţia ca fiind „fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă a valorii banilor”. Anterior, în 1963, M.Bronfenbrener şi F.D. Holzman prezentaseră patru definiţii preluate de H.Fisch în lucrarea sa, pe care le prezentăm mai jos:

1. Inflaţia este o stare de generalizare a excesului de cerere, în care prea mulţi bani aleargă după prea puţine lucruri”;

2. Inflaţia reprezintă o creştere a rezervelor băneşti sau a veniturilor,fie în sumă totală, fie pe cap de locuitor;

3. Inflaţia reprezintă o creştere a nivelului preţurilor având şi următoarele caracteristici sau condiţii adiţionale: este anticipată cu lipsă de precizie; duce (prin creşterea costurilor) la noi creşteri de preţuri; nu sporeşte gradul de ocupare a forţei de muncă şi nici producţia reală; este mai rapidă decât o aşa-numită “rată inofensivă”; se manifestă ca “fenomen bănesc”; se măsoară prin preţuri nete, adică prin preţuri din care au fost scăzute impozitele şi/sau este reversibilă;

4. Inflaţia reprezintă o scădere a valorii banilor în raport cu alte monede, măsurată prin cursurile de schimb valutar ori prin preţul aurului sau indicată de un exces de cerere pentru aur sau pentru valută la cursurile oficiale.

Aceste definiţii acoperă majoritatea aspectelor inflaţiei, fiecare din ele scoţând în evidenţă atât aspecte diferite, cât şi un aspect comun, şi anume, acela că inflaţia se face cunoscută prin bani şi prin preţ la nivelul consumatorului şi prin dezechilibre cronice la nivel macroeconomic.

1.2. Tipuri de inflaţie

Ţinând seama de valorile pe care le au principalii indicatori de măsurare a inflaţiei şi în principal de cele ale indicelui mediu anual de creştere a preţurilor, literatura de specialitate departajează inflaţia în:

- Inflaţia târâtoare (creeping inflation), liniştită, care presupune o creştere a preţurilor în proporţie de 3-4% anual;

- Inflaţia deschisă (open inflation) sau moderată, caracterizată printr-o creştere generală a preţurilor de 5-10% anual;

- Inflaţia declarată , în care preţurile cresc anual cu 10%-15%;

- Inflaţia galopantă (cu două cifre) , în care preţurile şi tarifele cresc anual cu mai mult de 15% , provocând mari dezechilibre economice şi sociale;

- Megainflaţia, când inflaţia depăşeşte pragul formei galopante, preţurile crescând cu 15% lunar;