Evoluția și structurile populației totale - structura pe grupe de varstă, sexe, medii în România - Migrația internă a populației (2000-2006)

Capitolul 1. Date generale privind pouplaţia toală şi migraţia

În abordarea problemelor unei populaţii este necesar să se ţină cont de cele două faţete interdependente pe care le prezintă populaţia: efectivul (numărul) existent şi structura (starea) complexă. Efectivul este rezultanta conjugării a două tipuri de mişcări: mişcarea naturală (naşteri şi decese) şi mişcarea migratorie (imigrări şi emigrări). La rândul lor, natalitatea, mortalitatea şi migraţia nu evoluează izolat, ci se află sub permanenta influenţă a unor factori demografici, sociali, economici, culturali şi chiar politici.

Structura împarte o populaţie în numeroase subcolectivităţi după diferite caracteristici: pe sexe şi pe grupe de vârstă, după mediul de rezidenţă, după nivelul de instruire şi statutul ocupaţional etc.

Descifrarea legităţilor care guvernează evoluţia demografică se suprapune aşadar înţelegerii interdependenţelor dintre efectivul şi structura populaţiei pe de-o parte şi mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, pe de altă parte. Este evident faptul că, un anumit număr şi o anumită structură a populaţiei influenţează sensibil intensitatea fenomenelor demografice, după cum trecerea de la o anumită stare a populaţiei la o nouă stare, pe măsura înaintării în timp, este rezultatul intensităţii fenomenelor naturale şi migratorii. Dacă într-o populaţie procesul de îmbătrânire demografică este mai avansat, intensitatea mortalităţii este mai mare, în schimb, în populaţiile în care segmentul tânăr are o pondere ridicată în totalul populaţiei, nupţialitatea şi respectiv natalitatea vor avea intensităţi mai ridicate

Prin efectiv sau număr al populaţiei se înţelege totalitatea persoanelor în viaţă la un moment dat, care locuiesc pe un anumit teritoriu, delimitat după diverse criterii (de obicei administrative). În general, numărul populaţiei se referă la categoria de populaţie stabilă.

Definiţia de mai sus atrage atenţia asupra faptului că, pentru interpretarea corectă a numărului populaţiei, acesta trebuie însoţit de precizarea teritoriului şi momentului de referinţă. Ca urmare, combinarea celor trei caracteristici (efectiv, teritoriu, moment de referinţă), la care se adaugă variantele posibile referitoare la modul de stabilire a numărului populaţiei, justifică utilizarea unor noţiuni distincte privind acest indicator.

Migraţia populaţiei este un fenomen ce a caracterizat societatea din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Aşadar ea are un profund caracter istoric manifestându-se în mod diferenţiat în spaţiu şi timp în funcţie de factorii şi condiţiile, concrete, specifice de la o etapă la alta şi dintr-un loc în altul. Procesele migratorii se desfãşoarã simultan şi sunt în creştere în multe ţãri ale lumii. Unul din rezultatele pe termen lung ale acestei evoluţii ar putea fi

apariţia societãţilor multiculturale, tinzând spre noi concepte ale cetãţeniei sau statului naţional. Cele mai multe dintre ţãrile dezvoltate au devenit societãţi diversificate, multietnice, iar cele care nu au ajuns încã la acest nivel s-au orientat decisiv în aceastã direcţie. Pentru cercetãtorii din domeniul migraţiei a devenit tot mai clar cã acest fenomen trebuie privit ca un element normal şi structural al societãţii omeneşti de-a lungul istoriei.

O caracteristicã importantã a populaþiei este deplasarea dintr-un loc în altul. Dreptul de a se deplasa a fost recunoscut la nivel mondial de peste o jumãtate de secol, prin

adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Migraţia internă prezintă ca tendinţă principală deplasarea populaţiei din mediul rural spre cel urban. Cauzele principale sunt determinate de nivelul socio-economic, de ritmul de creştere alpopulaţiei, de distribuţia forţei de muncă în teritoriu, etc. Diversele tipuri de deplasări de populaţie au determinat structurarea migraţiei interne în mai multe subcategorii: migraţia colectivă, migraţia de lucru, migraţia de reîntoarcere, migraţia individuală, migraţia inversă, migraţia în trepte, migraţia normală, migraţia parţială, migraţia pendulatorie, migraţiasezonieră sau migraţia spontană.

În ultimele decenii lumea satului românesc s‐a aflat într‐un continuu proces de transformare care a dus la modificarea atât a specificului localităților rurale, cât şi a coordonatelor demografice, ocupaționale şi valorice ale populației. Satul tradițional a suferit primele modificări structurale importante odată cu instaurarea regimului comunist. Procesul de colectivizare, precum şi procesele de urbanizare şi de industrializare masivă din anii ʹ50‐ʹ70 au transformat radical activitatea economică, stilurile de viață şi obiceiurile din satele României, ceea ce a dus la dispariția unei forme tradiționale de organizare a vieții sociale.

Migraţia economicã are un rol important pentru acoperirea nevoilor pieţei muncii europene. În plus, regiunile dezvoltate din lume concureazã în atragerea de imigranţi pentru a-şi acoperi nevoile economice. Din aceste motive, este nevoie de o politicã privind migraţia

economicã în Uniunea Europeanã. O gestionare comunã a migraţiei economice şi armonizarea politicilor privind migraţia ale statelor membre reprezintã una dintre cele mai importante provocãri ale migraţiei în Uniunea Europeanã.

Un factor cu actiune asupra migratiei l-a constituit navetismul, un fenomen extrem de intens in Romania in perioada regimului comunist. Nici o statistica nu surprinde, insa, asa-numitele migratii temporare sau sezoniere pentru munca. O parte a populatiei rezidente in mediul rural lucra practic in mediul urban ( in constructii, in industrie), fiind deci caracterizata printr-un statut socio-profesional ambiguu. Acest fenomen reprezenta si o forma de completare a veniturilor banesti ale gospodariilor, de regula, insuficiente in agricultura.

Ca şi efecte pozitive ale migraţiei amintim: înbunătăţirea situaţiei financiare a familiei (îmbunătăţirea condiţiilor delocuire, înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată, etc). posibilitatea de a călători în altă ţară, contactul de altă cultură;

Efectele negative ale migraţiei forţei de muncă atât la nivel microsocial cât şila nivel macrosocial, agravarea lor odată cu exodul forţei de muncă pot conduce la maridisfuncţii sociale şi economice